Top view

Am avut ocazia să vizitez nenumărate oraşe de-a lungul călătoriilor întreprinse pe teritoriul bătrânului continent. Ei, nu chiar aşa de multe pe cât mi-aş fi dorit, dar, fiecare dintre acestea şi-a găsit un anumit loc în sufletul meu. Evocarea oricărui loc vizitat trezeşte inevitabil în mintea mea o sumedenie de amintiri legate de obiectivele văzute acolo, de anumite imagini care au rămas imprimate pe retină, de întâmplările petrecute sau de sentimentele mai intense sau mai puţin intense trăite la faţa locului.

Există totuşi un anumit aspect care mă atrage în mod deosebit atunci când vizitez un oraş, mă refer la posibilitatea de a le privi de sus, fie că e vorba de o colină, de un carusel sau de un turn din care să-mi arunc privirea asupra întregului oraş. Nu peste tot am beneficiat de o astfel de oportunitate, dar amintirea locurilor pe care am reuşit să le văd de sus este mai pregnantă.

Şi pentru că istorisirea acestui aspect trebuie obligatoriu însoţită de imagini, voi începe dezvăluirea locurilor despre care vorbeam din momentul în care m-am aflat în posesia unui aparat foto cât de cât decent. 

Londra - 29 martie 2009

Vizita de 3 zile la Londra m-a cam luat prin surprindere, dar, dacă s-a ivit ocazia, n-o puteam refuza. Chiar dacă n-am avut suficient timp la dispoziţie pentru planificare, am reuşit totuşi să vizităm o parte  din principalele obiective cu care se laudă capitala britanică: Tower Bridge, Turnul Londrei, Canary Wharf, Muzeul figurilor de ceară Madam Tussaud, British Museum, Trafalgar Square, Covent Garden (piaţa şi clădirea Operei), Westminster Abbey, clădirea Parlamentului şi celebrul Big Ben, Buckingham Palace. N-am ratat o plimbare de seară pe malul Tamisei şi nici o tură cu Bus-ul etajat prin Londra. Apoi ne-am răsfăţat ochii privind oraşul de la înălţimea de 135 m, din  London Eye. Ehei, pe vremea aia nu exista încă Ciobul!

Salzburg - 3 august 2009

Într-o dimineaţă destul de mohorâtă, sub ameninţarea câtorva stropi de ploaie coborâţi dintr-un cer întunecat, după o noapte odihnitoare petrecută la o pensiune aflată într-o zonă pitorească din zona Salzburg, am purces la vizitarea frumosului oraş cunoscut în lume pentru arhitectura sa barocă. Ne-am plimbat pe străduţele înţesate cu clădiri istorice, am văzut casa natală a lui Mozart, Domul, Palatul şi Grădinile Mirabell. Vremea s-a mai îndreptat, norii de ploaie s-au împrăştiat şi, deoarece mai aveam ceva timp la dispoziţie, chiar dacă nu era în program, ne-am hotărât să urcăm la Fortăreaţa Hohensalzburg. Am luat funicularul şi am urcat spre castelul încărcat de istorie cu o vechime de aproape un mileniu (construcţia lui a început în anul 1077).

München - 3 august 2009

În dupămasa aceleiaşi zile în care am vizitat Salzburgul am ajuns şi la München. Aici am vizitat Marienplaz, principala piaţă a oraşului unde se găsesc cele două primării: Primăria veche, care arată ca nouă, şi Primăria nouă, care arată ...  ca o clădire istorică, mai veche. Apoi paşii ne-au purtat spre Frauenkirche, sau biserica Fecioarei pe care am vizitat-o şi în interior. Mai aveam la dispoziţie o oră de hoinărit prin München, alternativele ce ne-au fost sugerate de către ghid fiind: plimbare sau shopping, o vizită la celebra berărie Hofbräuhaus, unde Hitler punea ţara la cale, sau urcarea în turnul bisericii. Nu-i greu de ghicit ce-am ales; evident urcarea în turn, mai ales că eu şi prietena mea deja zăriserăm pe o uşă deschisă scările care duceau sus. Ceilalţi membri ai grupului erau speriaţi că trebuie să urce atâtea scări, aşa că au ales alte activităţi. Noi, după ce am achiziţionat biletul de acces, am pornit cu avânt, însă, nici n-am intrat bine în ritmul urcării că treptele s-au terminat, de acolo trebuia să luăm liftul în care am urcat puţin dezamăgite că doar noi eram pregătite să urcăm pe scări. Totuşi supărarea ne-a trecut când am ajuns sus şi ne-am putut bucura de panoramă.

Paris - 5 august 2009
În sfârşit am ajuns la Paris! De fapt, am ajuns cu o seară înainte, la ţanc pentru a vedea jocul de lumini pe care Turnul Eiffel îl oferă la fiecare oră fixă. A doua zi de dimineaţă, cu forţe proaspete, am pornit spre Versailles pentru a ne lăsa hipnotizaţi de măreţia şi grandoarea acestui loc. La întoarcerea în Paris am vizitat Domul Invalizilor, Sainte Chapelle, Notre Dame, Panteonul, bazilica Sacre Coeur - locul de unde am văzut pentru prima dată Parisul de sus, şi cartierul La Defense. Ziua s-a încheiat cu o croazieră pe Sena sub clar de lună.

Paris - 6 august 2009
Dacă în prima zi în Paris am avut la dispoziţie autocar şi ghid, în a doua zi am fost pe cont propriu. Aşa că, ne-am trezit dis-de-dimineaţă şi am pornit ... spre Turnul Eiffel, cum altfel! Obiectivele turistice vizate şi vizitate au fost: Şcoala Militară, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Muzeul Louvre, Notre Dame, Hotel de Ville (Primăria), Centrul de Artă Modernă George Pompidou, Atelierul Brâncuşi, Cimitirul Père Lachaise (mormântul lui Jim Morrison), Opera Garnier, Opera Bastille, Stade de France - Saint Denis, Champs-Élysées, Moulin Rouge, Sacre Coeur, Montmartre - la vânătoare de suvenire. Despre toate acestea voi vorbi într-un articol mai amplu. Acum să ne concentrăm privirile asupra Parisului de la înălţimea Turnului Eiffel.

Bologna - 24 martie 2012
Scurta vizită la Bologna am realizat-o într-o frumoasă şi însorită zi de sfârşit de martie. Obiectivul principal pe care l-am avut în vedere atunci când am ajuns la Bologna a fost Le Due Torri, sau Cele Două Turnuri, şi mai exact, unul dintre acestea, turnul Asinelli, acela din vârful căruia, după ce urci cele 498 de trepte, oraşul ţi se dezvăluie în toată splendoarea lui. Despre cum am vizitat eu Bologna în timp record puteţi afla aici. 

Milano - 23 iunie 2012
În cadrul circuitului Elveţia-Bavaria-Lombardia, realizat în perioada 20-30 iunie 2012, am făcut un scurt popas şi în capitala Lombardiei, Milano, pentru a vizita Il Duomo, Galeriile Vittorio Emanuele, La Scala, statuia lui Leonardo da Vinci din piaţa cu acelaşi nume şi Castelul Sforzesco.  Mă aflam pentru a treia oară în acest oraş, dar a fost pentru prima dată când am urcat pe acoperişul faimosului Dom. Noi am fi vrut să urcăm pe scări, însă acest ''privilegiu'' se acordă turiştilor numai până la o anumită oră (18 dacă nu mă înşel). După această oră poţi urca doar cu liftul în schimbul preţului piperat de 12 euro.

Berna - 26 iunie 2012
Berna, capitala Elveţiei, locul unde Albert Einstein a formulat Teoria relativităţii, ne-a întămpinat cu o ploaie măruntă care, nu ne-a împiedicat însă, să facem un scurt tur pietonal pentru a vedea Turnul cu Ceas (Zytglogge), unul dintre simbolurile Bernei, alături de ursul legendar care i-a şi împrumutat numele său oraşului. De altfel, urşii pot fi admiraţi chiar în oraş, dar nu vă temeţi, aceştia nu sunt lăsaţi să circule liberi, ci se găsesc într-un loc împrejmuit. Nu am ratat nici oportunitatea de a vedea Berna de sus, astfel încât, după ce am plătit 3 euro pentru biletul de acces în turnul Catedralei Sf. Vincent (Munster of Bern), am pornit voioşi pe scările ce duceau spre vârf.

Iată, aşadar, câteva dintre locurile frumoase pe care am avut şansa de a le admira în timpul călătoriior efectuate de-a lungul şi latul Europei. Ar mai fi câteva locuri pe care le-aş putea include în acest articol însă, din anumite motive (lipsă poze, fotografii nereuşite etc.), nu am făcut-o.
Sper ca după vacanţa din acest an să pot să revin cu un articol cât mai amplu cu alte locuri de acest gen!

Grădina Botanică şi Zoologică Wilhelma

Am ajuns la Stuttgart pe la orele prânzului, într-o foarte călduroasă zi de sfârşit de august. După ce am coborât din autocar, ştiind că avem timp de colindat doar până la lăsarea serii, ne-am îndreptat spre cea mai apropiată staţie de metrou care, spre surprinderea noastră, era la suprafaţă. După ce ne-am convins că aceea era într-adevăr staţia pe care o căutam, ne-am luat bilete de la automatul care se găsea acolo. Preţul biletelor este diferenţiat în funcţie de locul unde vrei să ajungi. Se află acolo o listă cu toate staţiile, fiecare dintre acestea având câte un cod pe care trebuie să-l introduci atunci când cumperi biletul. Am luat aşadar metroul şi am pornit spre zona centrală. Traseul metroului era interesant, ba cobora sub pământ, ba urca la suprafaţă.

Schlossplatz

Stuttgart este capitala landului german Baden-Württemberg. Cu peste 590.000 de locuitori, este cel mai mare oraș al landului şi al șaselea oraș din Germania ca dimensiune. Se află în apropierea munților Pădurea Neagră, din care izvorăște râul Neckar, care străbate acest oraș. Aproximativ 150.000 de firme și companii au sediul în Regiunea Stuttgart. Zona este renumită pentru industria sa tehnologizată. Printre cele mai mari companii care au sediul sau o filială aici se numără Daimler, Porsche, Bosch, Hewlett-Packard, IBM, Stihl. Orașul este locul unde au fost inventate atât motocicleta cât și automobilul cu patru roți (ambele de către Gottlieb Daimler și Wilhelm Maybach), fiind deci punctul de plecare pentru industria auto mondială. Tot aici a fost construit prototipul mașinii Volkswagen Beetle, după proiectele lui Ferdinand Porsche.

Schlossplatz

Traseul nostru pietonal ne-a dus pe lângă Landesmuseum Württemberg şi Stiftskirche, iar apoi ne-am îndreptat paşii spre Schlossplatz (Piața Palatului), cea mai mare şi frumoasă piaţă a oraşului. Aici am făcut poze, am admirat frumuseţea locului şi am căutat cu disperare suveniruri, însă fără nici un rezultat. Mergând pe Königstraße am ajuns la gară, în această zonă aflându-se un punct de informare turistică unde am găsit şi mult râvnitele suveniruri. Apoi am luat metroul care ne-a dus la Grădina Botanică şi Zoologică Wilhelma. Parcul este deschis 365 de zile pe an, între orele 8,15 şi 20,00 (vara) sau 18,00 (iarna). Preţul unui bilet este de 12 euro, dar după ora 16 preţul biletului este de 8 euro. Noi am ajuns puţin după ora 16, aşa că am plătit mai puţin.

Astăzi Parcul Wilhelma face parte din patrimoniul istoric al landului Baden-Württemberg. Parcul a fost supus unei tranziții de-a lungul timpului, de la reşedinţa privată a unui rege a devenit grădină zoologică și botanică cu peste 2,1 milioane de vizitatori anual. Planificată inițial ca o grădină privată, parcul cu clădiri în stil maur, a fost destinat să servească regelui Wilhelm I de Württemberg (1781 - 1864) ca spațiu de locuit, de asemenea, să fie utilizat în scopuri administrative; a fost inaugurat la 30 septembrie 1846. În acele timpuri, la mijlocul secolului al XIX-lea, arhitectura maură era la modă printre familiile regale din Europa. Începând cu anul 1880 parcul Wilhelma nu mai este folosit exclusiv ca grădină privată de familia regală, oricine primea invitaţie sau bilet de intrare putea vizita parcul. În anul 1919 devine grădină botanică deschisă publicului larg. Odată cu expoziţia ``Animale din stepele africane``, desfăşurată în anul 1951, la Wilhelma sosesc primele girafe, zebre şi antilope, apoi sosesc şi pinguinii, iar în anul umător apar elefanţii şi tigrii. De fiecare dată când se ţinea o expoziţie, animalele rămâneau aici.

Clădirile din partea istorică a grădinii sunt construite fără îndoială în stil maur, dar structura grădinilor în sine urmează modelul tradițional de gradină italiană. Numeroase fântâni, vaze vechi și sculpturi dau grădinii un farmec aparte. La sfârşitul lunii aprilie pădurea de magnolii compusă din 70 de copaci se transformă într-o mare de flori, de la alb pur şi roz pal, până la purpuriu.

Lacul cu nuferi cu o suprafaţă de 650 mp ocupă bazinul central, cel mai mare al grădinii. În fiecare an, din luna mai până în octombrie, în jur de 35 dintre cele mai frumoase specii şi varietăţi de nuferi pot fi admiraţi. Fiecare specie îşi deschide floarea la o altă oră, astfel că, pe tot parcursul zile au loc în mod constant schimbări şi combinaţii de culori. Nuferii-gigant Victoria, denumiţi astfel după regina Victoria a Angliei, impresionează privitorii prin dimensiunea frunzelor; copiii pot sta pe aceste frunze fără nicio problemă! La marginea iazului se află floarea de lotus denumită Nelumbo Nucifera. Interesant este că aceste plante se menţin permanent extrem de curate deşi cresc în locuri mlăştinoase, noroioase. Cheia acestui fenomen stă în faptul că apa nu aderă la suprafeţele plantei (frunze, petale) picăturile de apă antrenând cu sine impurităţile de pe plantă. Acest fenomen este numit ``efectul lotus``. În culturile asiatice lotusul (Nelumbo Nucifera) – însemnul naţional al Chinei – este simbolul purităţii absolute.

Expuse la soare şi protejate de vânt, poziţia teraselor subtropicale este perfectă pentru plantele care nu ar putea să supravieţuiască în exterior. Aproximativ 10.000 de plante din 150 de specii sunt crescute la Wilhelma. O altă atracţie a grădinii botanice în timpul verii sunt cele patru vitrine cu plante insectivore. Poziţionarea teraselor, care oferă luminozitate şi temperaturi ridicate, este ideală pentru casa păsărilor tropicale, aflându-se aici mai mult de 20 de voliere cu papagali din Africa, America sau Australia.

Cei mai bătrâni copaci de la Wilhelma ne duc înapoi în timp, la epoca fondatorilor, în jurul anului 1840, unii dintre copaci este posibil să fi existat aici încă şi de mai mult timp. Deci, unii dintre aceştia au peste 150 de ani şi au ajuns la o înălţime de 30 m. Găsim aici, magnolii din colecţia regală, faimosul ginkgo, copacul redwoods de California, stejari şi multe alte specii. Aflaţi în apropierea unui lac aceşti arbori oferă locuri umbrite în timpul verii.

Straturile de flori răspândite în partea inferioară a parcului sunt o încântare pentru ochi. De două ori pe an parcul îşi schimbă complet aspectul. Selecţia de culori şi forme este planificată exact, individual pentru fiecare strat. Toamna grădinarii plantează cu migală aproximativ 180.000 de bulbi. Primăvara, fiecare vizitator va fi întâmpinat de o mare de flori de nu-mă-uita, panseluţe, lalele şi narcise. Când aceste flori sunt trecute, sunt plantate alte 60.000 de cârciumărese, hibiscus, gălbenele şi alte plante parfumate.

Cu peste 1.000 de specii de animale, Wilhelma este una dintre grădinile zoologice cu cele mai multe specii, nu doar din Germania, ci din întreaga lume. În plus, există 6.000 de specii şi soiuri de plante în grădina botanică. Fiecare plantă sau animal aparţine unei anumite case sau incinte specifice. Aceste teritorii speciale sunt organizate în funcţie de anumiţi factori geografici sau sistematici, cum ar fi ţarcul animalelor de pradă, ţarcul animalelor din America de Sud, casa ferigilor sau terasele tropicale.

Trei specii de maimuţe trăiesc în casa maimuţelor: bonobo, urangutani şi gorile, şi toate în grupuri familiale. Incinta animalelor tinere, în creştere, aflată alături, găzduieşte ''grădinița'' pentru copiii maimuță din întreaga Europă, care nu au fost acceptaţi de către mamele lor. Diverse specii de marmote locuiesc, de asemenea, aici, împreună cu maimuţele Goeldi şi o specie rară de babuini. În partea superioară a casei maimuţelor se află ţarcul în care se găsesc maimuţele Spider pestriţe şi ţarcul în aer liber al gibonilor. Tot aici găsim maimuţele Iavan, cu coafurile lor stil punk. Altă specie poate fi văzută într-o locaţie cu vedere spre terasa subtropicală. Mai sus, pe deal, este zona stâncoasă pentru maimuțe. Un grup mare de babuini Gelada locuiește aici împreună cu un grup de macaci cu feţe roşii, care provin din Japonia. Alte specii de maimute sunt adăpostite în casa Amazon şi în adăpostul pentru animale nocturne.
În apropiere se află şi locul în care găsim leii de mare, care, prin intermediul activităţilor lor (înoată, se joacă, stau întinşi la soare, scot diverse sunete), te invită să stai şi să te uiţi la ei.

Casa Amazon este o locaţie în care sunt prezente atât plantele cât şi animalele. Cu ajutorul a 2.000 de plante, clădirea, deschisă la începutul acestui mileniu, creează iluzia unei păduri tropicale din America de Sud, care însă, nu-şi dezvăluie secretele de la prima vedere. Unele specii de păsări zboară libere, cu toate acestea, trebuie să ai multă răbdare să le decoperi. Mamifere, reptile și pești, de asemenea, abundă în această clădire. Broaște, șerpi și șopârle sunt bine camuflate printre plantele din terariile lor. Caimanii şi broaştele ţestoase de mare, pe de altă parte, pot fi uşor văzute cum înoată paşnic în cei 100.000 de litri de apă din bazinul Amazonului.

Africa, mai mult decât orice alt continent, are o varietate incredibilă de zone climatice și forme de vegetație. Spectrul variază de la deșerturi și semi-deșerturi la pădurea tropicală. Odată cu vizitarea celor 12 ţarcuri vizitatorul poate recunoaște cu ușurință diferențele de climă și diverse zone de vegetatie. Fiecare animal are caracteristici speciale, care il fac sa se încadreze într-un habitat special. Zebrele Grevy și măgarii somalezi sălbatici sunt repartizaţii în cele mai uscate habitate. Aceste animale, care provin din regiunile deşertice din Africa de Nord, Etiopia și Somalia, sunt excelent adaptate în habitatul lor. Cu toate acestea, măgarul somalez sălbatic este aproape dispărut în sălbăticie. În această zonă a parcului mai găsim girafe, antilope, păsări şi animale mici de pradă din Africa, splendidul păun de Congo şi vulpea Fennec.

Locaţia destinată urşilor şi animalelor de munte a fost bine gândită şi realizată, aici existând o zonă stâncoasă în care diferitele secţiuni nu sunt separate prin garduri, ci prin tranşee ascunse, vizitatorul având astfel impresia că peisajul este complet legat. În partea superioară există urși cu ochelari și lupi cu manșete. Mai jos, se găseşte ursul brun, iar urșii polari au primit-o locuinţă bine planificată, cu apă din abundență. Se pot admira aptitudinile acestora de a înota printr-un panou mare de sticlă. Castorii si vidrele înota în apă alături. Se mai găsesc în apropiere şi capre de munte din Munții Stâncoși din America, leoparzi din Himalaya, castori şi vidre, precum şi alte animale de munte.

Acvariul de renume mondial, deschis în anul 1967, este compus din trei secţiuni: venind dinspre intrare găseşti creaturile de apă din zona temperată. Marea Nordului şi Marea Mediterană aparţin acestei zone. În partea cealaltă, în apropierea ieşirii, există bazine de apă cu pești de apă dulce, precum și ocupanţi ai recifelelor de corali. Situat între aceste două secțiuni este Terariul cu marea sală a crocodililor. Există peste 600 de specii de pești și nevertebrate în bazinele de apă, dintr-o mulţime de râuri și oceane ale lumii. În peisajele subacvatice, care au fost proiectate în conformitate cu habitatul natural al acestora găsim, pești și crustacee, delicaţii căluţi de mare, peștele coral, păstrăvi, rechini mici, crabi și homari mari.
Creaturile de apă care nu sunt pești, dar fac parte din alte grupuri similare, sunt considerate nevertebrate. Printre acestea se numără bureți, meduze, sepii și caracatițe sau midii, dar, de asemenea, coralii si aricii de mare. Plantele din sala crocodililor provin din Australia și Asia de Sud-Est. Cu o înălțime de doisprezece metri, sala are o mulţime de spatiu pentru copacii şi arborii înalţi.

O altă zonă a parcului adăposteşte elefanţi, hipopotami, rinoceri, porci, tapiri şi bizoni americani.
Cele două doamne-elefant din Asia, Zella și Pama, trăiesc în casa Elephant. Cei mai mari rinoceri indieni trăiesc în aceeași casă. La Wilhelma, din anul 1971 până acum, s-au născut 16 pui de renocer, o contribuție importantă la conservarea acestei specii, care este în pericol de dispariție. Hipopotamii trăiesc, alături de alte animale, în casa Hippopotamus. Ei au obiceiul de a-şi marca teritoriul cu excrementele lor în orice apă curată astfel că ei zac în cea mai mare parte a zilei în apă murdară. Tot aici se află şi o specie de porci din insula indoneziană Sulawesi. Bizonul american este o specie de bovină sălbatică, care înainte se găsea în număr mare în preeriile din America de Nord. Când albii au colonizat acele zone și i-au alungat pe indieni, populația bizonilor s-a diminuat dramatic. Bizonul american a fost salvat de la dispariție în ultima clipă.

Insectarul, care cuprinde insecte, miriapode, crustacee, scorpioni şi păianjeni, este compus din trei secţiuni. Prima cameră a insectarului este dedicată diversității antropodelor, în zona centrală, sala Butterfly prezintă minunata lume a fluturilor, și în a treia cameră subiectul este relația dintre ființa umană și insecte. Sala fluturilor din centru nu adăposteşte numai fluturi minunaţi, ci şi o varietate de plante interesante. Este ca o grădină tropicală cu palmieri şi vegetaţie luxuriantă, verdeață și o gamă colorată și magnifică de flori. Plantele au fost alese în funcție de ceea ce omizilor vorace nu le place să mănânce, pentru că altfel aceste plante ar fi consumate.

Mamiferele mici şi animalele nocturne sunt cazate în două locuri separate. La casa mamiferelor mici se poate ajunge numai trecând printr-o seră, Wintergarten, şi este un loc special pentru toţi cei care adoră creaturile mici cu blană. Casa pentru animale nocturne este, de asemenea, accesibilă doar printr-o seră şi se află între Acvariu şi terasele subtropicale. Pentru ca aceste animale să poată fi arătate publicului se foloseşte un truc. Ziua este inversată cu noaptea, astfel, în timpul orelor de vizitare este întuneric acolo, existând doar o lumină slabă, comparabilă cu lumina lunii, iar noaptea este lumină ca ziua. În afară de mamifere nocturne mici și lilieci, se pot vedea de asemenea, în acest departament, creaturi nocturne de apă.

În zona rezervată animalelor de pradă trăiesc feline din diferite părţi ale globului. Una dintre aceste feline este leopardul persan, specie în curs de dispariţie, în sălbăticie existând numai 50 de astfel de animale. Un alt animal impresionant este pantera neagră. Blana neagră se datorează unei transmiteri ereditare speciale prin care pigmentul galben pentru dungile obişnuite lipseşte. Ţarcul imens rezervat tigrilor de Sumatra este utilizat din plin, mai ales atunci când apar puii. Aceştia se joacă, zburdă, se urcă în copaci. Aici speciile sunt protejate prin intermediul unor programe speciale de reproducere.

Spre deosebire de orice alt grup de animale, păsările sunt capabile să colonizeze cele mai diferite habitate de pe planeta noastră. La Wilhelma vizitatorul poate vedea o fascinantă lume a păsărilor, de la struțul uriaș până la cele mai micuţe şi colorate păsări tropicale. Găsim aici, berze, cocostârci, pescăruşi, gâşte de Hawaii, păsări de pradă, papagali şi multe alte specii, majoritatea dintre acestea trăind în colivii. Păsările flamingo şi pinguinii cu labe negre trăiesc în incinte deschise.

Nu pot să închei fără să vă spun că am petrecut câteva ore plăcute în compania minunatelor plante şi animale aflate la Wilhelma, din păcate timpul pe care l-am avut la dispoziţie pentru vizitarea grădinii a fost mult prea scurt decât ne-am fi dorit.
Celor care vor poposi în Stuttgart pe viitor le recomand cu căldură o vizită la Grădina Botanică şi Zoologică Wilhelma.
În final vă las să vizionaţi încă un set de poze cu animale care, recunosc, nu sunt prea reuşite, dar de multe ori a trebuit să folosesc zoom-ul la maxim.

.