vineri, 25 aprilie 2014

Norvegia - esenţă pură


Ziua 3

Te-ai gândit vreodată cum e să ajungi seara la hotel după o zi plină, să faci un duş, să te arunci în pat şi să dormi neîntors până dimineaţa, iar la trezire să descoperi că, la doar câţiva metri, se află un colţ de rai?
Ei, nu-i chiar aşa de rău, deoarece, dacă descopeream seara acel loc, sigur nu mai dormeam neîntorşi, şi chiar aveam nevoie de un somn bun după atâtea nopţi dormite parţial. Astfel că, iată-ne dimineaţa, odihniţi, mergem să luăm micul dejun şi de-abia atunci ne aruncăm ochii pe ferestrele sălii de mese.
Norvegia este o ţară ce-şi etalează frumuseţea sălbatică la orice pas, nu e pudică, se lasă dezbrăcată şi admirată, nu trebuie să o cauţi, te găseşte ea pe tine şi ţi se oferă în întregime. De aceea, nu surprinde pe nimeni faptul că am găsit, în spatele unui oarecare hotel, unul dintre locurile care mi s-au lipit de suflet atât de tare încât îl voi purta cu mine pentru multă vreme.


Ne aflăm la Lærdal, la capătul uneia dintre ramificaţiile giganticului Sognefjord. Ultimii aburi ai dimineţii se ridică în văzduh lăsând loc unei zile minunate. Iarba verde şi moale se mulează în forma paşilor noştri tăcuţi. Pajiştea este presarată cu aranjamente florale, coapaci şi bănci care te îmbie să te aşezi şi să te bucuri în linişte de dărnicia naturii. Apele fiordului, încreţite de o uşoară briză, se întind de la picioarele noastre până la peretele de stâncă ce serveşte drept fundal acestui tablou picat de o mână măiastră.
Ne despărţim cu greu de acest loc, însă nu trebuie să ne luăm adio şi de la Sognefjord deoarece ne îndreptăm spre o altă ramificaţie a acestuia, ne îndreptăm spre micuţa localitate Flåm, un important punct turistic al Norvegiei.
Pentru început vom străbate cel mai lung tunel rutier din lume ce măsoară 24,5 km. A fost construit între anii 1995 – 2000, iar deplasarea prin tunel nu este nicidecum monotonă, acesta fiind împărţit în patru secţiuni delimitate de trei spaţii largi iluminate în albastru, dând impresia unei bolte, iar luminile galbene de la bază sugerează un răsărit de soare. Într-unul din aceste spaţii se găseşte chiar şi un sens giratoriu.
Flåm, o aşezare micuţă desprinsă parcă din poveştile cu spiriduşi, situată într-un defileu, pierdută printre stânci şi ape, câteva clădiri aşezate pe un covor verde norvegian despicat de râul Flåm, între pereţi de stâncă, pe malul fiordului. Este punctul de plecare pentru o gamă largă de activităţi: drumeţii, excursii, ture cicliste, caiac-canoe, se poate vizita Muzeul feroviar sau se poate opta pentru un drum cu trenul pe una dintre cele mai frumoase şi sălbatice trasee din lume. Flåmsbana este o cale ferată de 10 km ce urcă până la Myrdal şi oferă privirii peisaje sălbatice, versanţi, păduri, cascade stufoase, mlaştini şi lacuri.
O altă alternativă este îmbarcarea pe un vas pentru o crozieră pe Aurlandsfjord, unul dintre ramificaţiile măreţului Sognefjord, cel mai mare şi cel mai adânc fiord al Norvegiei, cu o lungime de 204 km şi o adâncime maximă de peste 1.300 m. Aceasta a fost şi opţiunea noastră, nu înainte însă de a face o plimbare prin localitate, de a admira natura perfectă reflectată în luciul apei, căsuţele cochete şi imensa navă de croazieră ancorată la mal, şi de a vizita Muzeul Căilor Ferate.


Până acum vremea a fost prielnică, însă se simte deja în aer apropierea ploii, astfel că, imediat ce urcăm la bord ne alegem un loc în interior, la geam, renunţând la un loc pe punte. S-a dovedit a fi o alegere inspirată, deoarece ploaia norvegiană nu ne-a ocolit. La început au căzut timid câţiva stropi, care au devenit tot mai deşi pentru ca apoi ploaia să se dezlănţuie.
Printre stropii de ploaie ce s-au prelins pe geam am putut admira:

  • Otternes Bygdetum, o fermă veche alcătuită din 27 de clădiri din lemn presărate la o înălţime de 110 m deasupra apei, primele două datând de la începutul secolul al XVIII-lea, dar există dovezi că acest ţinut a fost locuit încă din secolul IV. Acum aici se află un muzeu în aer liber în care vizitatorul poate descoperi metode tradiţionale de ţesut, cusut, panificaţie şi de fabricare a berii.
  • Aurlandsvangen este o mică aşezare cunoscută pentru biserica de piatră Vangen Kirke a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1202 şi pentru cele patru hidrocentrale care produc energie electrică ce acoperă aproximativ 40 % din necesarul de energie al capitalei Oslo.
  • Undredal este un sat cu mai puţin de 100 de locuitori dar cu de patru ori mai multe capre, cunoscut pentru delicioasa brânză de capră produsă aici, pe care o pun în valoare printr-un festival anual. Tot aici se află cea mai mică biserică tradiţională din lemn (Stavkirke), din Scandinavia, construită în 1147 şi una dintre puţinele în care clopotele sunt trase de la nivelul solului.
  • Stigen, o veche fermă situată la o înălţime de aproximativ 300 faţă de nivelul apei. Pentru a ajunge sus se străbate un traseu extrem de abrupt. Cu sute de ani în urmă se utiliza chiar o scară ce însă era ridicată ori de câte ori cel care colecta taxele dorea să ajungă la fermă, motiv pentru care locul a primit numele Stigen (scară).
  • Beitelen este numele unui perete de stâncă vertical ce ne anunţă că ieşim din Aurlandsfjord pentru a pătrunde în Nærøyfjorden.
  • Dyrdal este o aşezare străveche, principalele activităţi ale populaţiei ce trăia aici în urmă cu secole fiind: vânătoarea, pescuitul şi agricultura. Acum aceste ferme au fost transformate în case de vacanţă.
  • Styvi este un oficiu poştal ce funcţionează încă din anii 1.600 fiind un punct important pe traseul poştei regale ce leagă Oslo de Bergen. Este probabil unul dintre cele mai mici oficii poştale norvegiene încă în funcţiune.
  • Bakka este locul în care fiordul se îngustează având o lăţime de numai 250 m, în timp ce munţii din această zonă au în jur de 1.500 m.
  • Gudvangen, capăt de linie, port comercial important pe vremea vikingilor. Aici se termină croaziera noastră şi o dată cu ea încetează şi ploaia.

Această croazieră de aproximativ o oră şi  jumătate a reprezentat chintesenţa Norvegiei, aici găseşti cele mai reprezentative elemente pentru această ţară, esenţa pură a ceea ce înseamnă Norvegia. Am alunecat uşor pe apa celui mai adânc fiord, printre pereţi abrupţi, învăluţi de norii de ceaţă nelipsţi din peisaj, am văzut sate tradiţionale, case din lemn specifice acestor locuri agăţate pe stânci înconjurate de turme de căpriţe de-un alb imaculat ce păşteau liniştite, am văzut canotori ce înfruntau valurile reci, imuni la ploaia ce cădea în rafale, şi toate acestea, ambalate în nuanţe de verde, de la cea mai crudă culoare a ierbii, trecând prin smaraldul apelor, până la verdele întunecat al pădurilor.





Am revenit cu picioarele pe pământ, suntem din nou pe şosea şi ne îndreptăm spre ultima destinaţie a zilei: Bergen, fondat în anul 1070 de către regele Olaf Kyrre, al doilea oraş ca mărime al Norvegiei, fostă capitală a ţării până în anul 1299. Pentru că este punctul de plecare al multor tururi şi croaziere, Bergen este supranumit şi "poarta spre fiorduri".  Se spune că ploaia vizitează oraşul 300 de zile pe an şi trebuie să fii tare norocos să nimereşti aici într-o zi în care nu plouă. Ei bine, noi am fost printre cei norocoşi!
Ca în toate oraşele construite în mare parte din lemn, focul a devastat oraşul de multe ori. Ca urmare, cele mai vechi clădiri sunt construite din piatră, iar în urma incendiului din 1916 străzile au devenit mai largi fiind proiectate astfel încât să poată izola un incendiu. Spre două astfel de clădiri din piatră ne-am îndreptat imediat ce am ajuns pătruns în oraş:

  • Håkonshallen, cea mai mare clădire medievală din Norvegia, construită între anii 1247 şi 1261 de regele Håkon Håkonsson şi folosită pentru nunta regelui Magnus Legiuitorul, fiul lui Håkon.
  • Rosenkrantztårnet, un turn realizat de guvernatorul danez din Bergenhus, Erik Rosenkrantz, pentru a supraveghea marea.

Atât Håkonshallen cât şi Rosenkrantztårnet au fost afectate puternic în 1944 de explozia unei nave daneze ce transporta muniţie, dar au fost reconstituite cât mai aproape de original. Håkonshallen este azi o minunată sală de concerte şi Rosenkrantztårnet este un muzeu cu expoziţii permanente şi deosebite.



Bryggen, cel mai frumos şi cel mai reprezentativ loc din oraş ne atrage ca un magnet, astfel că ne îndreptăm spre casele hanseaticilor aliniate pe cheiul Bryggen. Toate casele şi depozitele au fost construite după incendiul din 1702, care a distrus mai multe clădiri, şi se află pe lista UNESCO.
Negustorii aveau biroul de contabilitate la etajul întâi al caselor. Camera mică le permitea să supravegheze depozitul de băuturi alcoolice din apropiere. Camera vecină servea ca sufragerie pentru negustori şi ucenici. La etajul superior erau paturile mici şi suprapuse ale ucenicilor. Acum aceste case găzduiesc magazine de suvenire a căror intrare este străjuită de trolii omniprezenţi, restaurane şi baruri.


Pătrundem pe o poartă şi ne aflăm pe strada Iacob, cea mai veche stradă o oraşului, un labirint de drumuri înguste. Casele sunt din lemn, iar sub paşii noştri stingheri pardoseala străzii răspândeşte aroma lemnului vechi de secole.
E timpul să aruncăm o privire de sus asupra acestui loc. Luăm funicularul din centru şi urcăm în opt minute până la Fløyen, la 320 m altitudine, pentru o minunată panoramă asupra oraşului şi a celor şapte dealuri pe care s-a dezvoltat acesta. Cel mai înalt dintre ele este Ulriken (aproximativ 600 m înăţime) unde se poate ajunge cu telecabina.




Ne întoarcem la nivelul mării pentru a vizita inima Bergen-ului, Torget - piaţa de peşte, un adevărat muzeu în care găseşti nenumărate specii de vietăţi marine de diferite mărimi, de la cele mai cunoscute până la cele mai ... ciudate. În fiecare zi a săptămânii, dimineaţa, din Torget se cumpără peşte, fructe şi flori. Clienţii discută cu pescarii despre prada zilei şi la toate tarabele  se poate găsi gravalaks (somon afumat) sau alte delicii. Oamenii zăbovesc pentru a asista la târguri sau a privi pe furiş în bărcile legate de debarcader după o noapte de pescuit.
Facem o ultimă plimbare pe chei, aruncăm o ultimă privire spre casele hanseaticilor, spre piaţa de peşte, spre nenumăratele vase de diferite mărimi ancorate la mal, spre apa fiordului – martora tăcută a secole întregi de istorie zbuciumată şi de schimbări.




Ne îndreptăm spre hotel pentru încă o noapte de pasiune pe tărâm norvegian, în aşteptarea zilei ce avea să fie şi ultima petrecută în această ţară atât de sălbatică, atât de naturală, atât de verde.

Ziua 1: Norvegia - prima atingere 
Ziua 2: Pe urmele trolilor
Ziua 4: Norvegia - sfârşit de poveste 

6 comentarii:

  1. Pozele tale m-au lasat...speechless! cum ar spune americanul. Am vizitat din Norvegia doar capitala si pot spune ca m-am indragostit de Oslo din prima. In rest am vazut Tara Fiordurilor de pe geamul autocarului, in mers pe autostrazile lor perfecte. Dar mi-am facut o oarece parere. Da, ai dreptate: Norvegia este "esenta pura"... in verde (de la padurile bogate) si albastru (de la culoarea apelor din fiorduri). Am in plan si sper sa imi ajute Dumnezeu, sa calc pe Drumul Trolilor, sa fac "echilibristica" pe Drumul Altanticului si sa vad si eu fiordurile, "esenta pura" a Norvegiei. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Ileana! Dacă ai Norvegia în plan, sunt sigură că nimic nu te va opri să o vizitezi, sunt convinsă că vei ajunge cât de curând să te bucuri de ''esența'' ei!

      Ștergere
  2. Am vizitat anul trecut Norvegia, a fost mi-nu-nat !
    Anul acesta ,m-am intors de curand dintr-o scurta excursie din zona Moldovei.
    va recomand sa consultati “http://www.cazareinmoldova.ro “ > cazare in Suceava

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce peisaje... E clar că Norvegia este cea mai fotogenică ţară din Europa. Excelente fotografiile!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hi there, this weekend is good designed for me, for
    the reason that this moment i am reading this enormous educational paragraph here at my house.


    Feel free to surf to my web-site :: Titanium Pro X Reviews

    RăspundețiȘtergere