2014
a fost încă unul dintre acei ani în care călătoriile au reprezentat o pondere
importantă şi, pentru că am realizat asta încă de pe la mijlocul anului, am
întocmit atunci un prim bilanţ pe care îl puteţi consulta aici.
În acel bilanţ am vorbit însă doar despre
călătoriile „româneşti” ale primei
jumătăţi de an, astfel că am rămas datoare cu călătoriile în străinăte, de fapt
doar una, mare şi lată, de 17 zile, desfăşurată începând cu
data de 14 mai.
Pe o ploaie torenţială,
ce ne-a însoţit până la Budapesta, am
pornit, cu bagajul plin de speranţe şi dorinţe, într-un circuit de 17
zile spre însorita, vesela,
exuberanta, incredibila, unica şi inegalabila Andaluzie, şi nu numai. Urma să străbatem 9 ţări, mai mari sau mai
mici: Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Spania, Gibraltar, Andorra, Monaco şi
Slovenia, să vizităm nenumărate localităţi, să vedem locuri fascinante,
să cunoaştem oameni deosebiţi şi culturi diferite, să aflăm poveşti captivante,
să trăim emoţii intense.
Cordoba |
Granada |
Nu am apucat să scriu
prea multe despre acestă vacanţă, dar timpul nu-i pierdut, cine mă cunoaşte
şi-mi vizitează blogul ştie că am nevoie de mai mult timp ca gândurile şi
sentimentele legate de călătoriile întreprinse să se sedimenteze, să se
limpezească, să se clarifice. Până atunci, un articol despre una dintre
minunile Spaniei maure: La Mezquita de Cordoba.
Să trecem la cea de-a
doua jumătate a anului...
6 iulie – Zi călduroasă, de cuptor... Urcăm
dimineaţa în tren şi luăm drumul Reşiţei, de acolo mai departe cu taxiul spre
Lupac. De aici începe drumeţia pe spinările vălurite ale Munţilor Dognecei.
15-29 iulie – Două săptămâni petrecute în
Bucureşti, timp suficient să bat la pas străzile capitalei şi, am găsit
şi câteva locuri pe care le-am îndrăgit: o anumită băncuţă din Cimitirul
Bellu, Balta Văcăreşti cea verde şi colorata stradă Xenofon.
Cimitirul Bellu |
Balta Văcăreşti |
Munţii Ţarcu |
2-3 agust – Am cucerit creasta Munţilor Ţarcu.
După o aşteptare de mai bine de un an, a sosit momentul propice, vremea a fost
prielnică, dorinţa de drumeţie veşnic arzătoare.
15-17 august – o drumeţie pe creasta Munţilor Poiana Ruscă,
descrisă pe larg şi cu lux de amănunte aici.
23 august – Pentru a treia oară în acest an pe
traseul Ocna de fier – Reşiţa – Lupac
– Cioaca Lupacului – Lacul Mare Dognecea – Lacul Mic Dognecea.
3-12 septembrie – Pentru prima dată în Grecia,
la Skala Prinos, în insula Thassos, despre care
deocamdată nu am scris decât atât,
dar staţi pe aproape, mai urmează...
Hotel Elektra, Skala Prinos |
Croazieră pe Marea Egee |
18 septembrie – O călătorie diferită de cele
obişnuite, o călătorie cu balonul, o experienţă unică.
Despre zbor dar şi despre cum am ajuns să fac o astfel de călătorie, pe
îndelete aici.
11 octombrie - În acestă însorită şi veselă zi de
toamnă am pornit spre Lindenfeld pentru a afla povestea
tristă a satului părăsit, unde trecerea timpului a lăsat urme adânci, sat aşezat
în mijlocul unor peisaje de toată frumuseţea.
În drum spre Lindenfeld |
18-19 octombrie – 2 zile, 3 drumeţii:
1) Băile
Herculane - Crucea Albă - Grota lui Şerban - Domogledul Mic - Domogledul Mare -
Cheile Feregari - Băile Herculane;
2) Cheile
Ţăşnei;
3)
Cascada Vânturătoarea.
8 noiembrie – O nouă drumeţie la Moniom,
a treia din acest an, dar nu şi ultima. Despre cât de mult iubesc acest sat şi
dealurile care-l înconjoară puteţi afla aici.
Moniom |
15 noiembrie – Am plecat din Timişoara în număr mare, cu trenul spre Radna, unde ne-am
întâlnit cu un alt grup, venit din Arad
şi am pornit cu toţii să cucerim Cetatea Şoimoş.
7 decembrie – Doar o scurtă vizită la Bocşa
Montană, unde am „inspectat” Cabana
Stejarul, locul unde urma să ne petrecem Revelionul.
14-16 decembrie – Am tras o fugă până în
Italia, în zona Verona. Vremea a fost aşa de urâtă - frig, ploaie,
ceaţă, încât nici n-am apucat să scot aparatul foto din geantă.
30-31 decembrie – Revelion la Bocşa Montană, unde,
chiar la temperaturi cuprinse între -17 şi -10 grade, am făcut zilnic drumeţii:
- pe 30 – Cabana Stejarul - Cetatea Cuieşti - Bocşa
Vasiova - Capela Veche din Bocşa Montană - Cabana Stejarul;
- pe 31 – drumeţie la Moniom.
![]() |
La Moniom |
Am făcut o drumeţie şi
pe 1 ianuarie, dar acesta va face parte dintr-o altă retrospectivă.
În total, în anul
2014, numărul zilelor călătoare s-a ridicat la 82 de zile (pe
numărate).
Deşi am petrecut mare
parte a anului pe drumuri, totuşi, 2014 nu a însemnat numai călătorii...
Am avut o primăvară
extrem de frumoasă. A fost o perioadă dintre acelea când totul merge ca uns,
când toate decurg aşa cum te aştepţi şi îţi doreşti ca acest parcurs să
continue la nesfârşit, nimic să nu se schimbe, deşi ai impresia că primeşti mai
mult decât oferi şi decât, poate, ai merita şi te întrebi cum de tocmai tu eşti
norocosul care are parte de acest tratament special.
Dar, probabil pentru restabilirea
echilibrului, la un moment dat transformările interioare au cam luat-o
razna, având o mare influenţă asupra vieţii exterioare, astfel că am avut parte
de multe şi ample fluctuaţii de trări, sentimente şi emoţii, frământări
îndelungi în luarea unor decizii sau... indecizii. Adevărate revolte ce-au
izbucnit în interioru-mi au necesitat multă muncă şi lupte aprige pentru a
putea fi înăbuşite. Nehotărârea şi poate prea multă speranţă că ceva de
neschimbat ar putea fi schimbat, mi-au adus dezamăgiri ce poate ar fi putut fi
evitate dacă părăseam „scena” la
timp.
Au fost lecţii
de viaţă utile, care m-au ajutat să cresc, să înţeleg multe lucruri pe
care altfel probabil le-aş fi trecut prea uşor cu vederea, m-au ajutat să mă
întăresc.
Un moment important al
anului trecut a fost debutul pe „scenă”.
A fost o dorinţă atât de veche şi de insistentă. Nu am jucat niciodată până
acuma în vreo piesă, oricât de mică,
nici la şcoală, nici la liceu şi nicio altă ocazie nu s-a ivit... şi îmi doream
aşa de tare.
Dar iată că prilejul
aşteptat a apărut. În luna noiembrie, împreună cu colegii mei de la
Asociaţia culturală Noua Acropolă din Timişoara, am început pregătirile
pentru reprezentaţia piesei de teatru Fata babei şi fata moşneagului. S-au împărţit rolurile (Sf. Duminică pentru mine), am
început repetiţiile, am probat costumele, am realizat împreună decorurile, iar
în luna decembrie, de Sf. Nicolae ne-am prezentat cu mare drag în faţa copiilor
de la o grădiniţă din Timişoara, copii care provin din medii
defavorizate, din familii cu venituri reduse, cărora le-am oferit, pe lângă
această piesă, şi cadouri din partea Moşului.
![]() |
Sfânta Duminică de vorbă cu fata moşului |
![]() |
Întreaga echipă |
Trăgând linie... în
doar câteva cuvinte, pot spune că a fost un an din care, în ciuda perioadelor de
zbucium şi revoltă interioară - sau poate chiar datorită lor, am ieşit câştigată,
mai matură, mai pregătită.