Visând la Fiordurile Scandinave

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la următoarea vacanţă nu am un tipar prestabilit în raport cu care să aleg destinaţia. Uneori am nevoie de luni întregi de gândire, calcule, socoteli, altădată am din start în minte o destinaţie şi nu mă interesează nimic altceva. Sau, cum a fost cazul ultimei alegeri, am tot învârtit în gând câteva destinaţii, am studiat oferte pentru aceste destinaţii, pentru ca apoi, când a venit momentul să aleg una dintre ele, am renunţat la tot şi am ales ceva ce nu luasem în calcul până atunci: Scandinavia. A fost un impuls de moment, pe care îl voi plăti scump, la propriu, dar, alegerea fiind facută, nu-mi rămâne decât să sper că nu m-am întins mai mult decât îmi este plapuma.

Programul pe care l-am ales, Fiorduri Scandinave, este un circuit cu autocarul, organizat de Christian Tour şi achiziţionat de la Agenţia Fantasy Travel din Timişoara, ce acoperă 16 zile şi include 7 ţări: Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, o mulţime de oraşe şi o sumedenie de locuri deosebite. Numărul de kilometri pe care îi voi parcurge: aproximativ 6.500. Am ales ca dată de plecare 25 iulie, în miezul verii, asta deoarece în Ţările Nordice, sfărşitul lunii iulie - începutul lunii august este cea mai călduroasă perioadă a anului, mă rog, dacă poate fi numită călduroasă, eu fiind recunoscută la nivel mondial ca o persoană extrem de friguroasă.

Preţul distracţiei, pentru că în fond acesta este aspectul care ne doare cel mai mult pe noi, turiştii, deci, cum spuneam, preţul iniţial, de catalog, este de 865 euro, însă am beneficiat de anumite reduceri fiindcă m-am înscris din timp, şi tocmai de aceea am făcut-o, pentru a mă bucura de aceste reduceri, astfel că eu am plătit 687 de euro, sumă ce acoperă transportul cu autocarul, 15 cazări cu mic dejun şi ghid însoţitor. La toate acestea se mai adaugă 165 euro traversările cu ferry-boat-ul şi două croaziere.

Totuşi, cum am ajuns să aleg acest traseu, pentru că, o fi fost rezultatul unui impuls de moment, însă exista acolo o sămânţă bine ascunsă, care până la urmă a răsărit.  Anul trecut am fost în vacanţă în Elveţia, ţară care mi s-a părut minunată din multe puncte de vedere, am avut impresia că am descoperit un mic paradis, locuri a căror frumuseţe m-a cucerit şi am declarat sus şi tare că a fost cea mai frumoasă vacanţă de până acum şi că am văzut cele mai încântătoare locuri, însă am auzit voci care spuneau că Norvegia este mult peste. Iniţial n-am luat în seamă posibilitatea de a ajunge acolo, pur şi simplu îmi spuneam că e inaccesibil pentru mine. Apoi, am decis să renunţ la raţiune şi m-am aruncat cu capul înainte.

Ce  aşteptări am de la această vacanţă?
Aspectul care mă preocupă cel mai mult este vremea, aceasta având o influenţă considerabilă asupra reuşitei vacanţei, dar şi a fotografiilor pe care le voi realiza. Special pentru acest circuit m-am zbătut să intru în posesia unei aparat foto performant (mi l-a adus Moş Nicolae, la insistenţele mele), iar în luna mai voi urma un curs de fotografie, deoarece, sinceră să fiu, îmi cam prind urechile.
Voi vizita şapte ţări, în patru dintre acestea voi pătrunde pentru prima oară: Polonia, Suedia, Norvegia şi Danemarca. De asemenea, voi vizita multe oraşe şi locuri despre care am auzit vorbe frumoase. Oare cum le voi percepe eu la faţa locului? Oare cât de tare mă vor impresiona Fiordurile?
Unul dintre momentele mult aşteptate de mine este traversarea Mării Baltice, deoarece n-am mai fost până acum niciodată pe un vas, în larg, iar acum voi petrece o noapte întreagă pe mare.
Există anumite obiective turistice care, atunci când vizitezi un loc, te atrag mai mult decât altele, ca şi cum s-ar creea o legătură emoţională. Asta mi s-a întâmplat cu Gioconda, când am fost la Paris, deşi foarte multă lume spune că nu merită efortul fiind o lucrare de dimensiuni mici, de care nu te poţi apropia prea mult. Ei bine, pentru mine a meritat. La fel se întâmplă şi cu Mica Sirenă, ard de nerăbdare s-o văd, fie ea oricât de micuţă şi de bătrână; anul acesta va împlini 100 de ani.

Care sunt temerile legate de această vacanţă?
Nu pot să spun că aş avea anumite temeri dar există un anumit aspect care mă preocupă în mod special legat de aspectul financiar, şi nu mă refer atât la cantitate (deşi, nici acest aspect nu este de neglijat), cât la diversitate. Voi avea nevoie de: forinţi, zloţi, 4 feluri de coroane (suedeză, norvegiană, daneză şi cehă) şi euro. Cam mult! Uff, data viitoare voi alege un circuit care se desfăşoară doar în zona euro :).

În încheiere, am pregătit o galerie foto pentru a vedea ce anume mi se pregăteşte :)
Credit foto: Christian Tour

Cracovia

Varşovia

Stockholm

Fiordul Geiranger

Bergen

Oslo

Mica Sirenă

Palatul Sanssouci

Praga

.
Acum puteţi citi despre călătoria în Norvegia urmând următoarele link-uri:

• Episodul I 
• Episodul II
• Episodul III 
• Episodul IV 

Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri

Titlu: Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri

Autor: Radu Paraschivescu

Editura: Humanitas

Anul apariţiei: 2012

Nr. de pagini: 312

Când am fost la lansarea cărţii lui Radu Paraschivescu, Fluturele negru, am aflat că următoarea lui carte va fi despre un cântec irlandez. De atunci am aşteptat cu nerăbdare apariţia acestei cărţi. Într-o zi de decembrie a anului 2012, hoinărind prin librării, cum îmi este obiceiul, mi-au căzut ochii pe o carte cu titlu lung. Da, era cartea mult aşteptată! Am pus repede mâna pe ea şi când am vrut s-o răsfoiesc am fost şocată; avea nişte pagini grosolane şi se deschidea greu. Am pus-o repede înapoi, aveam nevoie de timp să-mi revin, să-mi dau seama cum e posibil aşa ceva. De cumpărat eram hotărâtă s-o cumpăr pentru că vroiam neapărat să o citesc, şi în plus, îmi plăcea titlul la nebunie, dar am amânat achiziţionarea ei până în ziua lansării, când am aflat şi motivul pentru care cartea a ieşit aşa de grosolană. Radu făcuse o glumă cu cei de la editură spunându-le că romanul său nu va fi gata la termen şi va avea un număr de pagini mult mai mic decât se aşteptau ei şi că ar fi bine să o publice pe hârtie volumetrică. Dar, a uitat să le spună că a fost o glumă, şi astfel cartea a ieşit aşa cum v-am povestit. Însă, după ce începi să o citeşti, chiar de la primele pagini, uiţi în totalitate acest aspect, romanul fiind extrem de captivant.
În general, când vorbim despre personajul principal al unei cărţi ne gândim la o persoană. În cazul acestui roman personajele principale sunt mai aparte, ies din tiparele obişnuite. The Fields of Athenry este o frumoasă baladă folk irlandeză şi reprezintă unul dintre personajele principale care ne însoţeşte pe tot parcursul lecturii. Al doilea personaj este foamea, sub mai multe forme de manifestare.
Cântecul este real, şi nu doar atât, este foarte popular în Irlanda, fiind cântat chiar pe stadioane la meciurile susţinute de naţionala acestei ţări, însă tot ceea ce a ţesut autorul în jurul său este ficţiune. Balada a fost compusă în anii `70 ai secolului XX, dar Paraschivescu a dus-o înapoi în timp cu peste o sută de ani, în timpul foametei care s-a abătut asupra Irlandei, versurile ei exprimând susţinere şi compasiune pentru un deţinut închis pentru furt de porumb.
Cântecul ne însoţeşte şi în a doua parte a cărţii când firul povestirii se mută în colonia de deţinuţi din Macquarie, Tasmania, unde foamea ia o altă formă, foamea de libertate. Prin intermediul acestui cântec deţinuţii protestează împotriva abuzurilor la care sunt supuşi.
Ultima parte a cărţii ne aduce înapoi în prezent, cântecul fiind adaptat de către fanii lui Liverpool şi cântat pe stadioane la meciurile ''cormoranilor'', iar foamea este prezentă şi ea, sub ce altă formă dacă nu prin foamea de succes.

''Căci într-o lume în care te trezeai că prietenul de azi era duşmanul de mâine, iar cuvântul spus la urechea nepotrivită te putea azvârli în închisoare, umilinţa nu avea nimic umil.''

''Glasurile adunate în cântec străpungeau cu greu zidul gros al închisorii din Athenry şi ajungeau în celule înăbuşite de împotrivirea pietrei. Dar ajungeau.''

''ASTĂZI ESTE MÂINELE DE CARE TE-AI TEMUT IERI.
Când mi-au căzut ochii pentru prima dată pe cuvintele acelea crestate în carnea zidului, am ştiut că nădejdile nu-şi mai aveau rost. A fost mai rău ca o osândire.''

''Ce n-aş da s-o zbughesc printre zăbrele, să-mi întind aripile, să mă călăuzesc după soare ziua şi după stele noaptea, şi să mă înalţ în locuri unde nu m-ar putea ajunge nici un gând ucigaş, nici un ochi rău şi nici o mână potrivnică!''

''Ce repede se suceşte uneori mintea omului! Şi cât de puţin trebuie să treacă pentru ca înţelepciunea să se preschimbe în nesăbuinţă!''

''E o dimineaţă de sâmbătă în care soarele face oraşului concesia unei scurte apariţii. Griul mohorât al străzilor se transformă în gri luminos, umbrelele se strâng pentru armistiţiul meteorologic şi un luciu vesel joacă în bălţile rămase de la ultima ploaie. Meg merge pe trotuar alături de prietena ei şi-i vine în minte o vorbă a lui Twain: M-aş bucura să trăiesc la Manchester. Trecerea în moarte s-ar face pe nesimţite. Ehe, bătrâne Mark, se vede că n-ai ajuns la Liverpool, mustăceşte Meg în gând. Chit că nici Manchester nu-i mai breaz.
- E ca-n Irlanda aici, continuă ea cu voce tare. Nouă luni de vreme urâtă, după care vine iarna.''

Lansare de carte, 7 februarie 2012, Cartea de nisip, Timişoara. Sursa foto

Sursa foto