London loves me

De câte ori vizitez un loc nou, în momentul plecării îmi promit că voi reveni, dar cred că o spun doar aşa, pentru a face despărţirea mai uşoară deoarece sunt atâtea locuri pe care vreau să le vizitez încât de fiecare dată când aleg destinaţia pentru o nouă vacanţă prefer un loc nou, pe care nu l-am mai văzut.

Am vizitat Londra în martie 2009 şi a urcat rapid pe unul dintre primele locuri în clasamentul preferinţelor şi îmi doream mult să revin aici, totuşi, nu credeam că asta se va întâmpla prea curând. Apoi, a venit invitaţia de la Cami, prietena mea, care îmi propunea să vin să o vizitez la Lancaster, noua ei casă. Atunci m-am gândit că, dacă tot ajung pe tărâm britanic, să mai stau câteva zile şi la Londra.

După ce am făcut rezervarea pentru biletele de avion am început să fac planuri. Aveam la dispoziţie două zile jumate să vizitez capitala britanică. Pentru una dintre zile mi-am programat un circuit Stonehenge şi Bath, astfel că mi-a rămas la dispoziţie doar o zi jumate. Cel mai mult mă neliniştea vremea. Mi-era tare teamă de frig şi ploaie dar temerile mele n-au avut niciun temei. E adevărat că atunci când am aterizat ploua iar când am plecat de asemenea ploua, însă, atâta timp cât am fost eu acolo am avut parte de o vreme frumoasă cum nici n-aş fi îndrăznit să sper, motiv pentru care pot afirma cu tărie: London loves me.

Imediat ce am ajuns, undeva pe la ora prânzului, am mers să mă cazez la Coste, un prieten al fratelui meu ce avea să-mi fie gazdă pentru cele trei nopţi petrecute la Londra şi căruia îi mulţumesc din suflet pentru ospitalitate.

Apoi fuga-fuguţa în oraş, şi unde altundeva decât la The Shard. Cine mă cunoaşte ştie că-mi place să mă "cocoţ", să văd de sus oraşele şi locurile pe care le vizitez, astfel că alegerea mea e cât se poate de firească, iar rezultatul ... pe măsura aşteptărilor!

În acest articol voi face doar o enumerare a obiectivelor turistice şi a locurilor văzute în scurtul timp petrecut la Londra pentru ca apoi să revin cu alte articole detaliate cu privire la acestea.

Aşadar, după Ciob a urmat o plimbare pe malul Tamisei între London Bridge şi Tower Bridge şi am asistat la schimbul de ştafetă între zi şi noapte. 

În timp ce soarele apunea nori negri şi ameninţători de ploaie acopereau cerul londonez. Am spus: cum mi-o fi norocul! şi, trecând pe lângă turnul Londrei, am coborât într-un pasaj pentru a lua metroul spre Westminster. M-am oprit într-o staţie pentru a lua cina, pentru că tocmai mi-am adus aminte că n-am mai mâncat de la micul dejun şi, până am ieşit la suprafaţă furtuna trecuse. După cantitatea de apă ce era pe jos şi după bălţile formate, mi-am dat seama că fusese o ploaie zdravănă, de care însă eu am scăpat. 

Iată-mă pe podul Westminster, cu clădirea Parlamentului şi celebrul Big Ben aflate în spatele meu şi cu privirea aţintită spre London Eye, ce-mi făcea cu ochiul. Iniţial n-am avut intenţia să "mă dau" cu roata că doar m-am dat cu ea la vizita mea anterioră, în 2009, dar atunci fusese în timpul zilei, iar acum era seară. Aşadar, cum să rezişti tentaţiei să vezi Londra noaptea, de sus? Imposibil! deci, hop sus! 

Am coborât complet hipnotizată şi am pornit uşor spre casă, la somn cu mine deoarece urma o zi plină. Înainte de a mă pune în pat am stat câteva minute să admir luminile Londrei ce se vedeau aşa de frumos de la fereastra camerei.

Dimineaţa la ora 9,45 aveam rezervare la o croazieră pe Tamisa ce pornea de lângă podul Westminster. Am făcut rezervarea pe internet şi am beneficiat de o reducere de 50% din preţul iniţial ce era vreo 13 lire. Pentru că am ajuns mai devreme m-am învârtit puţin prin zonă, am fotografiat Palatul Westmister şi Big Ben-ul pe un fond de cer albastru intens, senin, fără niciun nor. Am fotografiat şi Westminster Abbey, doar din exterior deoarece la acea oră biserica era încă închisă. 

M-am aşezat apoi cuminte la rând şi am urcat pe vas pentru a porni într-o croazieră de-a lungul Tamisei, alături de un ghid tânăr şi simpatic, care ne-a prezentat obiectivele înşirate pe malurile râului, ne-a vorbit despre podurile pe sub care am trecut, a localizat printre clădiri impunătoare câteva pub-uri micuţe, vechi cârciumi sau hanuri, ce datează de câteva secole.

Am coborât la Greenwich, am intrat în parcul cu acelaşi nume şi am urcat pe o alee ce te duce până la clădirea Observatorului. Nu am avut în plan şi nici nu aş fi avut timp să vizitez interiorul însă acolo există şi un punct de belvedere ce oferă o perspectivă frumoasă asupra oraşului astfel că m-am pus pe pozat. 

Următoarea destinaţie a fost Greenwich Peninsula unde m-am îmbarcat în telegondola Emirates Air Line pentru a mai privi încă o dată, pentru ultima dată, oraşul de sus. În apropiere se află şi binecunoscuta arenă O2. 

În drum spre următorul obiectiv ce-l aveam în plan, m-am oprit din nou la Westminster pentru a cumpăra câteva suveniruri şi am profitat de un cer spectaculos pe care l-am imortalizat pe fondul imaginilor cu obiectivele turistice de pe malul Tamisei. Printre altele, un scoţian ce cânta de zor şi pe care n-am reuşit să-l găsesc la Glasgow, uite că am dat de el la Londra. Hm, sunt pentru a treia oară pe podul Westminster, cred că ceva mă atrage în acea zonă...

  

Şi acum, direcţia Neal's Yard, sau mai exact, cel mai colorat colţ al Londrei. Se află în cartierul Covent Garden foarte aproape de staţia de metrou, piaţa şi opera care poartă acelaşi nume: Covent Garden.

  

Mai aveam ceva timp la dispoziţie până începea spectacolul la care aveam bilet rezervat, Fantoma de la Operă - un musical la care visam de tare mult timp, aşa că m-am hotărât să-i trag o vizită străbunicii Elisabeta, la Buckingham Palace şi mi-am făcut plimbarea de seară în parcul St. James urmărind jucăuşele veveriţe care munceau din greu la ascunsul ghindelor. 

Am ajuns apoi în Trafalgar Square şi am intrat la National Gallery unde am admirat lucrările unor pictori celebri ca: Monet, Renoir, Degas, Caravaggio şi mulţi alţii, însă când eram mai adâncită în mirifica lume a lui Canaletto s-a anunţat în difuzoare că în câteva minute urma să se închidă muzeul.

Am plecat spre Her Majesty's Theatre, locul unde urma să vizionez spectacolul mult aşteptat, un spectacol fantastic, pe care l-am urmărit cu emoţie şi care m-a fascinat. 

Gata, timpul a expirat! Mai puţin de două zile am avut la dispoziţie, un timp extrem de scurt însă trăit la intensitate maximă, un timp scurt în care totuşi am reuşit să văd ce mi-am propus. Cine ştie, poate pe viitor se va mai ivi vreo ocazie să văd şi alte locuri, dar poate chiar să revăd locuri dragi care mi-au rămas în suflet.

Good bye, London.

Despre Londra văzută de sus puteţi citi aici.