sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Anul 2014 în cuvinte şi imagini




2014 a fost încă unul dintre acei ani în care călătoriile au reprezentat o pondere importantă şi, pentru că am realizat asta încă de pe la mijlocul anului, am întocmit atunci un prim bilanţ pe care îl puteţi consulta aici.
În acel bilanţ am vorbit însă doar despre călătoriile „româneşti” ale primei jumătăţi de an, astfel că am rămas datoare cu călătoriile în străinăte, de fapt doar una, mare şi lată, de 17 zile, desfăşurată începând cu data de 14 mai.
Pe o ploaie torenţială, ce ne-a însoţit până la Budapesta, am pornit, cu bagajul plin de speranţe şi dorinţe, într-un circuit de 17 zile spre însorita, vesela, exuberanta, incredibila, unica şi inegalabila Andaluzie, şi nu numai. Urma să străbatem 9 ţări, mai mari sau mai mici: Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Spania, Gibraltar, Andorra, Monaco şi Slovenia, să vizităm nenumărate localităţi, să vedem locuri fascinante, să cunoaştem oameni deosebiţi şi culturi diferite, să aflăm poveşti captivante, să trăim emoţii intense.

Cordoba

Granada

Nu am apucat să scriu prea multe despre acestă vacanţă, dar timpul nu-i pierdut, cine mă cunoaşte şi-mi vizitează blogul ştie că am nevoie de mai mult timp ca gândurile şi sentimentele legate de călătoriile întreprinse să se sedimenteze, să se limpezească, să se clarifice. Până atunci, un articol despre una dintre minunile Spaniei maure: La Mezquita de Cordoba.

Să trecem la cea de-a doua jumătate a anului...
6 iulie – Zi călduroasă, de cuptor... Urcăm dimineaţa în tren şi luăm drumul Reşiţei, de acolo mai departe cu taxiul spre Lupac. De aici începe drumeţia pe spinările vălurite ale Munţilor Dognecei.

15-29 iulie – Două săptămâni petrecute în Bucureşti, timp suficient să bat la pas străzile capitalei şi, am găsit şi câteva locuri pe care le-am îndrăgit: o anumită băncuţă din Cimitirul Bellu, Balta Văcăreşti cea verde şi colorata stradă Xenofon.

Cimitirul Bellu

Balta Văcăreşti

Munţii Ţarcu

2-3 agust – Am cucerit creasta Munţilor Ţarcu. După o aşteptare de mai bine de un an, a sosit momentul propice, vremea a fost prielnică, dorinţa de drumeţie veşnic arzătoare.

15-17 august – o drumeţie pe creasta Munţilor Poiana Ruscă, descrisă pe larg şi cu lux de amănunte aici.

23 august – Pentru a treia oară în acest an pe traseul Ocna de fier – Reşiţa – Lupac – Cioaca Lupacului – Lacul Mare Dognecea – Lacul Mic Dognecea.

3-12 septembrie – Pentru prima dată în Grecia, la Skala Prinos, în insula Thassos, despre care deocamdată nu am scris decât atât, dar staţi pe aproape, mai urmează...

Hotel Elektra, Skala Prinos

Croazieră pe Marea Egee

18 septembrie – O călătorie diferită de cele obişnuite, o călătorie cu balonul, o experienţă unică. Despre zbor dar şi despre cum am ajuns să fac o astfel de călătorie, pe îndelete aici.

11 octombrie - În acestă însorită şi veselă zi de toamnă am pornit spre Lindenfeld pentru a afla povestea tristă a satului părăsit, unde trecerea timpului a lăsat urme adânci, sat aşezat în mijlocul unor peisaje de toată frumuseţea.

În drum spre Lindenfeld

18-19 octombrie – 2 zile, 3 drumeţii:
1) Băile Herculane - Crucea Albă - Grota lui Şerban - Domogledul Mic - Domogledul Mare - Cheile Feregari - Băile Herculane;
2) Cheile Ţăşnei;
3) Cascada Vânturătoarea.

8 noiembrie – O nouă drumeţie la Moniom, a treia din acest an, dar nu şi ultima. Despre cât de mult iubesc acest sat şi dealurile care-l înconjoară puteţi afla aici.

Moniom

15 noiembrie – Am plecat din Timişoara în număr mare, cu trenul spre Radna, unde ne-am întâlnit cu un alt grup, venit din Arad şi am pornit cu toţii să cucerim Cetatea Şoimoş.
7 decembrie – Doar o scurtă vizită la Bocşa Montană, unde am „inspectat” Cabana Stejarul, locul unde urma să ne petrecem Revelionul.
14-16 decembrie – Am tras o fugă până în Italia, în zona Verona. Vremea a fost aşa de urâtă - frig, ploaie, ceaţă, încât nici n-am apucat să scot aparatul foto din geantă.
30-31 decembrie Revelion la Bocşa Montană, unde, chiar la temperaturi cuprinse între -17 şi -10 grade, am făcut zilnic drumeţii:
- pe 30 – Cabana Stejarul - Cetatea Cuieşti - Bocşa Vasiova - Capela Veche din Bocşa Montană - Cabana Stejarul;
- pe 31 – drumeţie la Moniom.

La Moniom

Am făcut o drumeţie şi pe 1 ianuarie, dar acesta va face parte dintr-o altă retrospectivă.
În total, în anul 2014, numărul zilelor călătoare s-a ridicat la 82 de zile (pe numărate).

Deşi am petrecut mare parte a anului pe drumuri, totuşi, 2014 nu a însemnat numai călătorii...
Am avut o primăvară extrem de frumoasă. A fost o perioadă dintre acelea când totul merge ca uns, când toate decurg aşa cum te aştepţi şi îţi doreşti ca acest parcurs să continue la nesfârşit, nimic să nu se schimbe, deşi ai impresia că primeşti mai mult decât oferi şi decât, poate, ai merita şi te întrebi cum de tocmai tu eşti norocosul care are parte de acest tratament special.
Dar, probabil pentru restabilirea echilibrului, la un moment dat transformările interioare au cam luat-o razna, având o mare influenţă asupra vieţii exterioare, astfel că am avut parte de multe şi ample fluctuaţii de trări, sentimente şi emoţii, frământări îndelungi în luarea unor decizii sau... indecizii. Adevărate revolte ce-au izbucnit în interioru-mi au necesitat multă muncă şi lupte aprige pentru a putea fi înăbuşite. Nehotărârea şi poate prea multă speranţă că ceva de neschimbat ar putea fi schimbat, mi-au adus dezamăgiri ce poate ar fi putut fi evitate dacă părăseam „scena” la timp.
Au fost lecţii de viaţă utile, care m-au ajutat să cresc, să înţeleg multe lucruri pe care altfel probabil le-aş fi trecut prea uşor cu vederea, m-au ajutat să mă întăresc.
Un moment important al anului trecut a fost debutul pe „scenă”. A fost o dorinţă atât de veche şi de insistentă. Nu am jucat niciodată până acuma în vreo piesă, oricât de mică, nici la şcoală, nici la liceu şi nicio altă ocazie nu s-a ivit... şi îmi doream aşa de tare.
Dar iată că prilejul aşteptat a apărut. În luna noiembrie, împreună cu colegii mei de la Asociaţia culturală Noua Acropolă din Timişoara, am început pregătirile pentru reprezentaţia piesei de teatru Fata babei şi fata moşneagului. S-au împărţit rolurile (Sf. Duminică pentru mine), am început repetiţiile, am probat costumele, am realizat împreună decorurile, iar în luna decembrie, de Sf. Nicolae ne-am prezentat cu mare drag în faţa copiilor de la o grădiniţă din Timişoara, copii care provin din medii defavorizate, din familii cu venituri reduse, cărora le-am oferit, pe lângă această piesă, şi cadouri din partea Moşului.

Sfânta Duminică de vorbă cu fata moşului

Întreaga echipă

Trăgând linie... în doar câteva cuvinte, pot spune că a fost un an din care, în ciuda perioadelor de zbucium şi revoltă interioară - sau poate chiar datorită lor, am ieşit câştigată, mai matură, mai pregătită.

Pentru anul ce-a-nceput, vă spun doar atât... se vede Colosseum-ul în zare!

6 comentarii:

  1. Foarte frumos! Ai avut un an plin de călătorii interesante. Îţi doresc ca şi 2015 să-ţi aducă la fel de multe ieşiri în natură, fie ele pe plaiuri mioritice sau afară! Cât despre Colosseum, mă bucur că unul din visele tale a prins contur. Abia aştept poze! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi fain, Cora! Iti doresc si tie un 2015 cat mai reusit, cu fotografii minunate, asa cum ne-ai obisnuit! ;)

      Ștergere
  2. Un an intr-adevar frumos si bogat in excursii, Simona. Iti doresc ca si 2015 sa fie cel putin la fel. Te urmaresc si aici si pe fb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Adriana! Îţi doresc un an 2015 deosebit!

      Ștergere
  3. Sper sa un ai absolut minunat alaturi de cei draci si alaturi de cei care te fac fericita! Sper sa vezi si sa ai parte de cat maimulte clipe frumoase in acest an!

    RăspundețiȘtergere