Gog

Titlu: Gog
Autor: Giovanni Papini
Traducere: Ileana Zara
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2012
Nr. de pagini: 272

În urmă cu vreo şapteşpe ani am răsfoit o carte. N-am reţinut numele cărţii, nici numele autorului. Însă mi-au rămas întipărite în minte câteva idei cu privire la gândirea indiană şi la influenţa ocupaţiei engleze asupra acestei gândiri. La început indienii nu erau deranjaţi de prezenţa englezilor, prea puţin le păsa de politică şi de ceea ce se petrece pe pământ deoarece erau prea adânciţi în contemplarea unor fiinţe supranaturale. Însă cultura engleză adusă aici în urma cuceririi, a schimbat concepţia localnicilor despre viaţă. Astfel că aceştia, asimilând sentimentul demnităţii şi al independenţei naţionale au început să se revolte.

Ani de zile aceste idei au fost conservate undeva în mintea mea fără a ieşi la suprafaţă, până într-o zi, când pe rafturile librăriilor am văzut cartea... Un beculeţ din subconştientul meu s-a aprins. La început luminiţa era firavă, mi se părea titlul cunoscut, dar de unde să-l iau, apoi am început să fac o vagă legătură între titlu şi ideile mele despre gândirea indiană, dar până să mă hotărăsc eu să mă uit prin ea dispăruse din librării. Atunci am umblat disperată din librărie în librărie, pe net am căutat-o, nimic... Eram copleşită de regrete, dacă era cartea cu pricina şi eu n-am luat-o...

După câteva luni, sau poate mai mult, a apărut din nou pe rafturi, într-o nouă ediţie. Am smuls-o de pe raft şi am răsfoit-o până când, într-adevăr am găsit ce căutam. Era ea, Cartea!

Personajul lui Papini, Gog, este un fost copil sărman, devenit un miliardar extravagant şi extrem de plictisit, care încearcă fel de fel de experienţe pentru a scăpa de plictiseală. Călătoreşte prin lume, întreprinde tot felul de acţiuni nebuneşti, întâlneşte o sumedenie de oameni, de la personaje celebre cum ar fi: Einstein, Freud, Lenin, Gandhi, cu care poartă dialoguri ieşite din comun, până la şarlatani mărunţi, personaje ciudate cu idei absurde, care nu doresc altceva decât să profite de pe urma lui.

 

''Mi-e şi ruşine să spun unde l-am cunoscut pe Gog: într-o casă de nebuni.''

 

''Adevăratul său nume era, se pare, Goggins, dar din tinereţe i se spusese întotdeauna Gog şi acest diminutiv îi plăcea, pentru că îl înconjura cu un fel de aureolă biblică şi fabuloasă: Gog, rege în Magog.''

 

''Indianul trăieşte numai spiritual şi aspiră spre eternitate. Ce îl interesează pe el dacă aici guvernează rajahi indieni sau împăraţi străini? Iată de ce am suportat timp de secole dominaţia mongolă sau pe cea mahomedană. Apoi au venit francezii, olandezii, portughezii, englezii; au instalat tabere pe ţărmuri, au intrat spre interior şi noi i-am lăsat. Europenii, numai ei sunt responsabili de dorinţa noastră de-acum de a-i goni pe europeni. Ideile lor ne-au schimbat, adică ne-au dez-indianizat, şi atunci, devenind elevii stăpânilor noştri, s-a născut în noi dorinţa de-a nu mai vrea să avem stăpâni.''

 

''- Credeţi, deci, ca orice creatură vulgară, în existenţa dumneavoastră? Aveţi încă pe ochi perdeaua acestei superstiţii prosteşti! Dar nu înţelegeţi că, dacă admiteţi existenţa dumneavoastră şi prin urmare a celor dimprejur, trebuie neapărat să admiteţi existenţa fiinţei supreme, a eternului autor al tuturor? Încă nu ştiţi că Dumnezeu a murit, că l-am ucis noi, filozofii, în mod definitiv?''

 

''Una din pasiunile copilului când se joacă este întrecerea: să fie cel dintâi. Oamenii, în zilele noastre, au introdus peste tot această manie copilărească, atât în lucrurile neînsemnate, cât şi în cele grave. Să bată un record este astăzi idealul tuturor, pe când idealul anticilor era înţelepciunea, pacea, renunţarea.''

 

''Sălbaticii sunt, fără nici o îndoială, părinţii noştri şi câteodată chiar fraţii noştri, iar magia este matca binefăcătoare din care au ieşit cum spuneam la început, artele, morala şi ştiinţele noastre. Toţi intelectualii nu sunt decât nişte vrăjitori evoluaţi, mai prudenţi şi mai clarvăzători.''

 

''Mi-e teamă că m-am înşelat asupra planetei. Aici sunt prea la strâmtoare. Nu e destul loc pentru mine.

Ori poate că m-am înşelat asupra secolului. Adevăraţii mei contemporani au murit de milenii sau trebuie să se nască de-acum înainte.''

 

''Să fiu Cosmocratorul suprem, conducătorul vieţii universale, inginerul-şef al teatrului lumii, marele scamator care jonglează cu pământul şi cu mările, aceasta ar fi adevărata mea vocaţie. Dar când nu poţi deveni Demiurg, cariera de Demon e singura care nu-l dezonorează pe un om ieşit din comun.''