miercuri, 12 decembrie 2012

Bologna - o evadare în trecut


Mai puţin de două ore am avut la dispoziţie pentru a vizita Bologna, oraş încărcat de istorie, muzeu în aer liber. Astfel că, de cum am pus piciorul jos din maşină, m-am îndreptat spre primul chioşc de ziare pentru a-mi achiziţiona o hartă a oraşului. Imediat am pornit spre obiectivul principal al vizitei mele: Le due Torri.
Am mers pe sub binecunoscutele arcade care împânzasc oraşul, pe via Zamboni, stradă pe care se află celebra Universitate din Bologna, fondată în anul 1088 de către Irnerio. Cea mai veche universitate din lume, Studium, s-a născut ca o organizaţie independentă a studenţilor care îşi alegeau şi finanţau personal profesorii şi erau organizaţi în colegii. În prezent, în cele 23 de facultăţi ale Universităţii se găsesc peste 80.000 de studenţi. Ce m-a frapat cel mai mult a fost discrepanţa dintre aspectul clădirilor şi oameni. Când te uitai la clădirile din jur aveai impresia că te-ai întors în timp cu câteva sute de ani. Clădirile sunt bine conservate şi întreţinute pastrându-şi însă apectul iniţial şi senzaţia de vechi. Ciudat este însă, să vezi intrând şi ieşind din aceste clădiri tineri îmbrăcaţi în haine moderne, în blugi şi tricou.
Lasând în urma mea celebra Universitate, am trecut pe lângă Teatro Comunale ce avea în program în acele zile baletul Visul unei nopţi de vară. Proiectat de către Antonio Galli Bibbiena, teatrul a fost inaugurat pe 14 mai 1763 cu opera lui Gluck, Il trionfo di Clelia, compusă special pentru această ocazie. În secolul al XIX-lea au avut loc aici douăzeci de reprezentaţii ale lucrărilor lui Gioacchino Rossini, în timp ce şapte dintre cele zece lucrari de Vincenzo Bellini au fost prezentate publicului în anii `30 ai secolului XX. Cu toate acestea, cele care au dominat scena teatrului au fost lucrările lui Giuseppe Verdi şi, mai târziu, în 1871, premiera italiană a operei Lohengrin de Richard Wagner.

Teatro Comunale

 La capătul străzii Zamboni se află Piazza di Porta Ravegnana, locul unde se găsesc Le due Torri, simbolul oraşului. Turnurile din Bologna, de origine medievală aveau funcţiuni militare şi nobiliare reprezentând una dintre trăsăturile caracteristice ale oraşului. Numele de Asinelli (cel mai mare) şi Garisenda (cel mai mic), provin de la familiile cărora li se atribuie construcţia acestor clădiri, între 1109 şi 1119. Se crede că Asinelli, mai înalt şi singurul deschis vizitatorilor, a avut iniţial aproximativ şaizeci de metri şi că doar mai târziu a fost ridicat la 97.2 m. În secolul al XIV-lea a intrat în proprietatea oraşului şi a fost folosit ca închisoare şi cetate. Garisenda măsoară în prezent 48 m înălţime, dar iniţial a fost de aproximativ 60 m fiind redus în secolul al XIV-lea, după ce un cutremur care a provocat o mişcare a solului l-a înclinat periculos de mult.

Le due Torri

Mi-am cumpărat biletul de acces (3 euro) şi am pornit cu entuziasm să urc cele 498 de trepte vechi din lemn, tocite de atâţia paşi care au trecute peste ele de-a lungul secolelor. Aceeaşi senzaţie de întoarcere în timp, care m-a însoţit de-a lungul traseului meu prin Bologna, m-a copleşit şi în timp ce urcam spre vârful turnului, iar când am ajuns la capătul scărilor, o magnifică privelişte asupra oraşului mi s-a dezvăluit în faţa ochilor de la înălţimea de 97 m.






După ce m-am răsfăţat cu panorama deosebită, am coborât cele câteva sute de trepte şi am pornit spre alte frumuseţi ale oraşului. M-am îndreptat spre Piazza Maggiore, principala piaţă din Bologna, ce măsoară 115 m lungime şi 60 m lăţime şi este înconjurată de cele mai importante clădiri ale oraşului medieval, cel mai vechi edificiu fiind Palazzo del Podesta, situat pe latura nordică a pieţei, datând din anii 1.200, acestuia alăturându-i-se în scurt timp Palazzo Re Enzo.

Palazzo del Podesta

Pe latura vestică se găseşte Palazzo Comunale sau Palazzo d`Accursio, un monumental complex arhitectonic din secolul al XIV-lea. În prezent este sediul Primăriei, al unor colecţii de artă şi al muzeului Morandi. În imediata vecinătate se află Piazza del Nettuno, în centrul căreia găsim fântâna cu acelaşi nume, realizată în anul 1565 de către Giambologna.

Palazzo Comunale & Fontana del Nettuno


Fontana del Nettuno

Pe latura estică se află Palazzo dei Banchi, în realitate o simplă faţadă proiectată de Giacomo Barozzi, ridicată între anii 1565 şi 1568, care a înlocuit în mod elegant clădirile sărăcăcioase care existau aici. În vecinătate se află sediul medieval al Universităţii din Bologna, acum una dintre cele mai mari biblioteci italiene şi europene. Partea centrală a pieţei este caracterizată de o platformă pietonală, numită Crescentone, construită în 1934. Pe latura de est a pieţei se pot observa unele daune cauzate de un tanc american la 21 aprilie 1945, ziua de eliberare a oraşului, care nu au fost restaurate deoarece sunt considerate relicve ale istoriei. Pe latura sudică a pieţei se află Basilica di San Petronio, realizată în stil gotic italian, este cea mai mare şi impozantă biserică din Bologna şi a şasea ca mărime din Europa. A fost construită în cinstea Sfântului Petronio, patronul oraşului. În anul 1387, Consiliul oraşului Bologna, în semn de recunoaştere faţă de episcopul Petronius care a trăit în secolul V şi a fost ridicat la statutul de sfânt patron al oraşului în 1523, a decis să înceapă construcţia unui templu dedicat lui. Construcţia bazilicii a început la 7 iunie 1390, însă faţada ei nu a fost terminată niciodată. Are dimensiuni impresionante: 132 m lungime, 66 m lăţime, bolta este înaltă de 45 m, în timp ce faţada atinge 51 m.

Basilica di San Petronio

Basilica di San Petronio

Timpul alocat explorării Bolognei s-a scurt astfel că pornesc pe via Rizzoli şi, aruncând o ultimă privire spre Le due Torri, îmi propun să revin cât mai curând aici deoarece mai sunt extrem de multe locuri de văzut în acest frumos oraş.

4 comentarii:

  1. Seamana foarte mult cu Verona, parerea mea !In turn nu se putea urca si cu liftul? Nu ca e mult, dar e cam cat Campanilla din Piazza San Marco din Venetia.
    Minunate fotografii, felicitari !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Semănă mai mult cu Florenţa, bine, păstrând proporţiile, evident, dar ca aspect seamănă cu capitala Toscanei.
      Nu se poate urca cu liftul, dar când eşti nerăbdător să ajungi sus, nu ţi se pare greu! Când eu am urcat toţi cei care coborau mă încurajau spunându-mi că la coborâre e mai uşor, deşi, eu urcam mai repede decât coborau ei :)

      Ștergere
  2. Din cite vad la San Luca nu ai ajuns... inca. Oricare ar fi inrarea in Bologna se poate vedea aceasta Biserica foarte frumoasa, dar pentru a ajunge acolo e cale lunga (Cu masina nu e prea interesant)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum ai spus şi tu, na am ajuns... încă. Dar la o viitoare vizită sper să ajung şi acolo!

      Ștergere