vineri, 13 februarie 2015

Locuri propice pentru îndrăgosteală III




Love is in the air everywhere i look around…
Așa zice vorba cântecului, și bine grăiește ea. Dragostea o găsim oriunde, peste tot, și asta pentru că ea este în noi, e parte integrantă a ființei noastre, noi suntem cei care o răspândim în jur. Dragostea o găsim acolo unde vrem noi să fie și e atât de puternică pe cât o facem noi să fie.
Și nu poate fi moment mai potrivit pentru a răspândi sămânța iubirii, pentru a face să încolțească romantismul amorțit decât luna februarie, sfârșitul iernii, sfârșitul zilelor lungi și friguroase de așteptare. E momentul ca speranța iubirii să renască într-o minunată primăvară interioară și exterioară. Să scoatem „ursul” din bârlog.
Ca în fiecare an, voi celebra ziua de 14 februarie, ziua de Sf. Valentin, prin intermediul unui articol despre câteva locuri care au puterea de a stoarce sentimentele de iubire din cele mai împietrite inimi și de a le amplifica pe cele ghemuite în inimile aflate deja sub vraja binelui, frumosului și a iubirii.

Moniom
Un loc aproape necunoscut, aflat la câțiva pași de Reșița, la doar o stație de tren distanță. Un mic sătuc liniștit, numit Moniom, stă cuminte și-și duce existența între dealurile atât de frumos concepute de „mama natură”, verzi și îmbietoare, cu forme unduioase ca niște valuri ample.
Încremenite în trecerea vremii, dealurile verzi ale Moniomului își răsplătesc privitorii cu infinitul unei clipe de liniște concentrate într-un moment de echilibru perfect.
Mai multe despre acest loc fascinant găsești aici.


Alhambra
Al-Qal’ al-Hamra sau castelul roșu, devenind prin deformație lingvistică Alhambra, iar prin legendă palatul desfătărilor, ar putea fi considerat drept un orgoliu al lumii maure, o dorință a acesteia de a-și dovedi la modul cel mai convingător cu putință rafinamentul, fastul și puterea. Pentru că totul a fost gândit și construit aici pentru a uimi, fiecare alee, fiecare grădină, fiecare corp de clădire, fiecare încăpere, zidurile care dau ocol clădirilor, turnurile și porțile.
Veacuri întregi de povești de dragoste sunt întipărite în memoria acestor locuri. Fiecare perete, fiecare piatră, fiecare copac sau floare, fiecare colțișor ascuns sau aflat în calea ta, totul aici este nerăbdător să-ți șoptească o vorbă de iubire, să-ți dezvăluie o legendă, să-ți destăinuie povești de dragoste trăite la umbra zidurilor de piatră sau la adăpostul firav al coroanelor copacilor, sub razele argintii ale lunii.



Skala Prinos
Departe de locurile „lustruite” din reclame, departe de hotelurile luxoase cu multe stele și de plajele sărăcite de vegetație, dar cu nisip fin, departe de intervenția exagerată a omului, departe de aspectele artificiale ale unei vacanțe estivale „ca la carte”, se află, în partea de NV a insulei Thassos, o micuță așezare numită Skala Prinos, înconjurată de locuri fascinant de sălbatice, unde natura este lăsată să se manifeste în voie.
Plajele micuțe - presărate cu pini, tufe și plante de tot felul crescute fără îngrădire, atât de liniștite și intime, sunt cadrul potrivit pentru a putea uita de nebunia și tumultul lumii, pentru a-ți liniști gândurile, hipnotizat de nuanțele tulburător de albastre ale mării și ale cerului.
Legendele insulei le poți afla aici.



Toledo
Când am plecat spre Spania, eram deja îndrăgostită de Toledo, deși nu-l văzusem niciodată, decât în fotografii. Urma să vizitez multe locuri în cele 17 zile de excursie, dar acea imagine de ansamblu cu orașul Toledo îmi domina gândurile și-mi ațâța curiozitatea cu cât mă apropiam mai mult de el.
Când am ajuns să văd cu ochii mei acea imagine, acel „tablou” mult visat, o mie de sentimente m-au răscolit într-o singură clipă, o furtună de emoții s-a stârnit dintr-o dată în sufletul meu și așa destul de zbuciumat din fire. Era atât de vie acea priveliște încât am avut senzația că dacă întind mâna o voi putea atinge, simți.


Nice
Plajă, mare, soare… ingredientele necesare unei vacanțe estivale. Dar Nice e mai mult de atât. Albastrul deosebit al Mediteranei spală cu voioșie plaja arsă de soare a Coastei de Azur. Dacă alegi să faci o plimbare pe Promenade des Anglais, vei deveni spectatorul norocos al unui concert inedit, în aer liber, oferit de pietrele care se lovesc unele de altele, prizoniere ale valsului nepotolit al valurilor ce dansează într-un ritm de nestăpânit.
La finele promenadei, apoi la capătul unor scări, vei găsi un loc de unde poți arunca o privire de sus asupra întregului oraș, a plajei lungi, interminabile, a mării fără sfârșit, a cerului infinit, și să asiști la schimbarea de nuanțe – de la azur la violet, în timp ce soarele coboară ușor, spre asfințit, ca o încununare a unei zile unice.



Lacul Ochiul Beiului
Cheile Nerei… ținut de basm, ținut de poveste, ținut de legendă, ținut vrăjit, ținut binecuvântat de întreaga splendoare a naturii. În acest loc minunat există un ochi de apă de un albastru nemaivăzut, născut din lacrimile unui tânăr și fermecător prinț îndrăgostit, numit firesc – Ochiul Beiului. Este un loc care nu mai are nevoie de nicio prezentare și, totuși, curg râuri de „cerneală” la adresa lui.
Legenda lacului o poți afla aici, adevărata lui splendoare se poate admira numai la fața locului.


Articolele din anii trecuți, pe aceeași temă, le găsești aici: 2013, 2014.

Dar tu, cititorule, prin ce locuri demne de povestit ai lăsat dragostea din tine să prindă aripi?

miercuri, 11 februarie 2015

Festivalul norilor (I)

Miercurea fără cuvinte (6)

Imagini surprinse în anul 2014 pe cerul României












Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, rubrică iniţiată de Carmen.

duminică, 1 februarie 2015

Fotografia lunii ianuarie 2015




Anul acesta am rămas fără calendar. Am avut un calendar tare fain pe 2014, primit cadou de la cineva care mi-a făcut o mare surpiză. Calendarul a cuprins 12 dintre cele mai frumoase fotografii făcute de mine cu un an în urmă.
Pentru calendarul 2015 am vrut să selectez eu cele 12 fotografii, însă nu am reuşit nicicum să mă decid, şi uite aşa, am rămas fără... Ca să nu păţesc la fel şi la finele anului în curs, vă voi ruga pe voi, cititorii blogului, să mă ajutaţi să aleg în fiecare lună o fotografie care va apărea în calendarul de anul viitor, la luna respectivă.
Voi face o preselecţie dintre fotografiile realizate în fiecare lună, pe care le voi numerota şi le voi posta într-un articol pe blog, cu rugămintea să o votaţi pe cea care vă place cel mai mult.
Pentru luna ianuarie „oferta” de imagini nu este foarte bogată, frigul nu mi-a dat ocazia să pun prea des aparatul la lucru. Am avut o singură ieşire, o drumeţie în împrejurimile Reşiţei, din Doman până pe vârful Ponor, drumeţie despre care puteţi citi aici.
Cu convingerea că în lunile următoare vor fi mai multe fotografii dintre care să puteţi alege, iată-le pe cele din luna ianuarie:

1

2

3

4

5
 .