Magia munţilor

Miercurea fără cuvinte (2)

Fotografiile au fost realizate în Elveţia, la Zermatt.
Mai multe cuvinte despre Paradisul montan de la Zermatt găsiţi aici. Şi mai multe cuvinte despre a mea Pasiune pentru Elveţia puteţi citi aici.
Acum, să lăsăm imaginile să vorbească!
.

Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, rubrică iniţiată de Carmen

Pasiune pentru Elveţia

Aşa cum Parisul este prima mea iubire, oraşul pe care mi-am dorit cel mai mult să-l vizitez, tot aşa, Elveţia este ţara la care am visat dintotdeauna, ţara pentru care am făcut o mare pasiune. Dacă Italia, pe care o ador, este pentru mine ca o a doua casă, având în vedere că o vizitez constant de la vârsta de 10 ani, Elveţia a fost un tărâm de poveste de neatins iniţial, apoi, lucrurile au evoluat, graniţele s-au deschis, Elveţia devenind o destinaţie accesibilă, iar eu am plasat-o în capul listei cu viitoare călătorii.
Nu aveam anumite motive bine conturate pentru care îmi doream să văd Elveţia, pur şi simplu aveam sentimentul că este un loc deosebit, special, şi vroiam să mă conving că este aşa. Şi m-am convins, în vara lui 2012, în cele câteva zile petrecute pe aceste meleaguri. Nu mă atrăgea foarte mult imaginea sobră a băncilor, eleganţei, ceasurilor şi a produselor de marcă scumpe, eu fiind adepta unui stil de viaţă cât mai simplu, în schimb m-au fascinat întotdeauna peisajelele care au ajuns pe retina mea prin intermediul imaginilor din filme, reclame, fotografii, reportaje, articole sau alte surse. Mă tentau superbele privelişti alpine, locurile unde păştea văcuţa mov de la Milka, impunătorul Matterhorn a cărui formă triunghiulară o regăsim în toate cutiile de ciocolată Toblerone, dar cel mai mult m-a inspirat Heidi fetiţa munţilor.

Nu mai puţin de 60% din teritoriul Elveţiei este reprezentat de munţi, Munţii Alpi şi Munţii Jura. Între aceste două lanţuri muntoase se întinde relieful variat al Podişului, sau Mittelland-ul. În această zonă relativ joasă, trăieşte şi munceşte majoritatea populaţiei ţării, o mare parte a populaţiei fiind adunată în jurul lacurilor care vin să compenseze lipsa unui ţărm de mare.

Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale Elveţiei este coexistenţa a două economii contrastante: una industrială şi a afacerilor, dinamică şi ultra-modernă, şi una rurală, agricolă, cel puţin în zonele de munte unde este tradiţională. Viaţa se derulează aproape în acelaşi mod dintotdeauna în comunităţile rurale din Alpi, cu muzica lor specifică, meşteşugurile şi portul popular. Elveţienii sunt foarte mândri de moştenirea lor tradiţională.
Grijulii cu banii, având o gândire ordonată şi conştienţi de mediu, elveţienii acordă o atenţie deosebită detaliului. Nu e de mirare că ei sunt buni la conducerea băncilor, a hotelurilor şi a căilor ferate, dar şi la fabricarea ceasurilor de mână şi executarea unor proiecte inginereşti complete. Renumiţi ca fiind eficienţi, economi şi serioşi, oamenii acestei naţiuni bogate afişează şi caracteristici neaşteptate. Elveţienii mai suferă încă de pe urma percepţiei internaţionale, conform căreia ei sunt fie bancherii banali îmbrăcaţi în costum, fie fermierii cu barbă, purtând şorţuri din piele. În pofida acestor stereotpuri, realitatea este că populaţia e surprinzător de diversă.

Diversitatea peisajului şi diferenţele majore de altitudine fac ca o călătorie în Elveţia să fie o experienţă unică, în aproape orice perioadă a anului. Fie că eşti în căutarea senzaţiilor tari, fie că eşti un hoinar liniştit, Elveţia este unul dintre cele mai mari terenuri de joacă în aer liber. Astăzi, peste două milioane de de schiori vin în Alpii Elveţieni an de an. Există sute de locuri pe care le poţi vizita, de la sate mici şi anonime până la faimoasele staţiuni, renumite în lumea întreagă. Sezonul de drumeţii din Alpi durează din mai până în octombrie, dar în iunie vă puteţi bucura de pajiştile cu florile de munte apărute după topirea zăpezilor.

Primul popas în Ţara Cantoanelor l-am făcut în faimoasa staţiune pentru sporturi de iarnă St. Moritz, cunoscută ca o staţiune de lux, frecventată în special de cei bogaţi, ce devine un adevărat furnicar în fiecare iarnă, aici adunându-se iubitori de schi sau alte sporturi invernale de pe întreg mapamondul. Conform localnicilor, este cea mai veche staţiune de iarnă din lume. Pe timp de vară St. Moritz devine o oază de linişte şi relaxare. Practic, singurele elemente în mişcare eram noi şi câteva răţuşte care se bălăceau în lac. Am făcut o plimbare plăcută pe malul lacului, am tras în piept aer curat şi am admirat frumuseţea zonei.

St. Moritz

A urmat cel mai important şi cel mai aşteptat moment al vacanţei, vizita la Zermatt, staţiunea de la poalele Matterhorn-ului, cel mai fotografiat munte din lume. Acest sat-staţiune oferă privelişti superbe ale giganţilor alpini din vecinătate. Conturându-se dincolo de această localitate aglomerată, Matterhorn-ul, cu cei 4.478 m, este cel mai evident punct de atracţie.
Am lăsat autocarul la Täsch, deoarece în Zermatt este interzis accesul autovehiculelor. Distanţa de 5 km am parcurs-o cu trenul în 12 minute. Apoi am urcat în trenuleţul cu cremalieră care ne-a dus, în exact 29 de minute, până la Gornergrat, la 3.089 m. Pe drum eu am fost absorbită de priveliştea care ni se derula în faţa ochilor şi nu am observat marmotele care se furişau printre stânci, însă au fost persoane care le-au zărit.
Mi-ar fi plăcut să parcurg acest drum pe jos, însă timpul nu ne-a permis. Potecile din Elveţia sunt marcate impecabil cu indicatoare marcând destinaţiile şi timpul necesar pentru a ajunge acolo. O distincţie importantă este diferenţa dintre o potecă obişnuită, Wanderweg, care poate fi folosită de oricine, şi o potecă de munte, Bergweg, care implică traversarea unor trecători sau a unor zone accidentate şi sunt doar pentru cei experimentaţi, echipaţi corespunzător.
Mai multe detalii despre Paradisul montan de la Zermatt găsiţi aici.

Gornergrat - vedere spre Matterhorn

A urmat în periplul nostru Lacul Geneva (Leman); mai exact, un castel şi trei localităţi aflate pe malul lui: Castelul Chillon, Montreux, Lausanne şi Geneva.
Château de Chillon este un castel medieval, o construcţie spectaculoasă, construită pe o insuliţă, aproape de malul estic al Lacului Geneva, cu turnuri semeţe, curţi, o capelă uimitoare, camere multe pline de mobilier minunat şi de fresce pe pereţi şi pe tavanul Sălii Mari. Sub castel se află carcera subterană unde a fost întemniţat pentru câţiva ani François de Bonivard, un stareţ mirean, înlănţui de un stâlp, pentru că predicase despre Reformă, în ciuda ordinelor stricte ale Ducelui de Savoia. El a fost eliberat după sosirea forţelor de ocupaţie berneze, în 1536.
Întâmplarea l-a inspirat pe Lordul Byron să scrie Prizonierul din Chillon. Alţi câţiva autori din perioada romantică a secolului XIX, cum ar fi Jean-Jacques Rousseau, Victor Hugo şi Alexandre Dumas, au scris despre acest castel ce se oglindeşte în apele lacului şi se află în Veytaux, la 3 km de Montreux.

Castelul Chillon

Montreux este o staţiune faimoasă în întreaga lume. Climatul de aici este unul foarte blând, după cum o dovedeşte vegetaţia aflată pe aleea de pe malul lacului unde am făcut o plimbare, de la statuia celebrului Freddie Mercury, până în faţa impozantului Grand Hotel Suisse Majestic.
Oraşul atrage oameni din întreaga lume. Cea mai aglomerată perioadă este cea din timpul Festivalului de Jazz, care atrage de peste 40 de ani, la fiecare început de iulie, peste 170.000 de fani, care vin aici să-i asculte pe cei mai buni muzicieni din lume.

Montreux

Începea deja să se însereze aşa că ne-am grăbit spre ultimul loc ce urma să-l vizităm în acea zi: Lausanne. Ne-am îndreptat direct spre centrul oraşului, spre Catedrala Notre-Dame, însă aceasta era deja închisă, astfel încât nu am putut admira interiorul viu colorat, vitraliile ferestrei trandafir - o capodoperă a patrimoniului artistic european, arcada pentru cor şi coloanele elegante.
Am profitat totuşi de faptul că această catedrală se află într-o zonă înaltă a oraşului astfel că am privit cum se lasă înserarea asupra întregului oraş, precum şi asupra Lacului Geneva.

Lausanne

Înainte de a părasi malurile Lacului Geneva am vizitat oraşul Geneva. Primul popas l-am făcut la sediul Naţiunilor Unite. Palatul este mai mare decât Palatul Versailles, îşi are propriul serviciu poştal, precum şi propriile timbre şi este locul în care lucrează 3.500 de funcţionari publici din întreaga lume; este cel mai important centru de congrese din întreaga lume, cu mai bine de 5.000 de întâlniri în fiecare an. Niciun alt oraş din lume nu primeşte vizitele atâtor şefi de stat. În faţa sediului, în Piaţa Naţiunilor Unite, se află o sculptură -  Broken Chair, înaltă de 12 m reprezentând un scaun de lemn ce are un picior rupt. Acesta este un manifest, un protest la adresa minelor antipersonal.
După ce am trecut cu autocarul pe lângă debarcaderul portului, locul unde a fost asasinată împărăteasa Sissi, şi, după ce am străbătut Pont du Mont-Blanc, ne-am oprit pe malul lacului. De aici se poate admira în toată splendoarea lui celebrul Jet de l'eau, simbolul oraşului. În ciuda faptului că Geneva este unul dintre cele mai scumpe oraşe, surprinzător, aici am găsit cele mai ieftine suvenire, la o tarabă aflată pe Promenade du Lac, în apropierea podului Mont-Blanc, în spatele ceasului floral din Jardin Anglais.
A urmat o scurtă incursiune în inima Genevei, în centrul istoric al oraşului. Am început cu Place Neuve, în centrul acestei pieţe aflându-se statuia generalului genovez Henri Dufour, comandantul armatei în ultimul război civil din ţară, devenit un luptător pentru pacea Confederaţiei. Aici mai găsim şi baza fortificaţiilor oraşului, Muzeul Rath, Grand Théâtre, Conservatorul şi intrarea în Parc des Bastion, parcul în care se află celebrul Monument de la Réformation, un zid de piatră înalt şi lung, ridicat în 1917, în care sunt gravate figurile conducătorilor Reformei: William Farel, John Calvin, Théodor de Bèze şi John Knox; el se întinde pe aproape 100 m şi comemorează evenimentele cheie ale Reformei.
Lăsându-l în urmă pe Calvin am plecat spre Primărie - Hôtel de Ville, celebră pentru faptul că aici, în anul 1864, au intrat în legalitate Crucea Roşie şi Convenţia de la Geneva. După ce am traversat clădirea Primăriei, am trecut pe lângă Maison Tavel, cel mai vechi domeniu din oraş, construit iniţial în secolul XIII, distrus de un incendiu şi apoi reconstituit în 1334. Ultimul obiectiv turistic vizitat a fost Catedrala St. Pierre. Nu am plecat însă din Geneva înainte de a ne răsfăţa cu o plimbare relaxantă pe Promenade du Lac, pe malul Lacului Geneva, de la care ne-am luat rămas bun cu această ocazie.

Ceasul floral din Geneva

În drum spre Berna, am oprit la Gruyère şi la Fribourg. Aceste localităţi nu erau în program, însă ghidul ne-a propus aceste opriri iar noi am fost de acord, şi nu am regretat.
Valea Gruyère, prin care trece râul Sarine, este un microcosmos al Elveţiei: un platou înconjurat de vârfuri alpine şi, chiar în mijloc, într-o poziţie autoritară, un sat tipic elveţian, bine conservat, cu un castel amplasat la marginea lui, ai cărui lorzi au condus regiunea timp de secole. Satul este recunoscut la nivel mondial pentru producţia sortimentului de brânză Gruyère, astfel că, în fiecare an mai mult de un milion de turişti vizitează acest sat tradiţional. Există o singură stradă, pavată cu piatră, ce străbate satul în lung, până la castelul care a fost transformat într-un obiectiv turistic major.
Ni s-a recomandat ca, în cazul în care cumpărăm din celebrul sortiment de brânză, să aşteptăm până ajungem acasă şi să nu desfacem ambalajul în autocar...

Gruyère

Oraşul Friburg, fondat ca şi Freie Burg în 1157, a fost mai mare decât oraşele Berna şi Zürich la un loc, în momentul intrării lor în Confederaţie. După Reformă, puterea sa economică a scăzut. Ca insulă de catolicism, în mijlocul unei mase de protestanţi, oraşul a trecut printr-o perioadă de declin. Doar la mijlocul secolului XX Friburg a reuşit să se trezească din starea de somnolenţă, industrializându-se rapid.
Peisajul oraşului este dominat de turnul Catedralei Sf Nicolae, care are înfăţişată pe portalul său scena Judecăţii de Apoi.

Catdrala sf Nicolae - Friburg

Iată-ne ajunşi la Berna, capitala ţării, care ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă, însă nu ne-am udat prea tare, fiindcă vechile străzi au arcade acoperite, în lungime de 6 km. Am început vizitarea capitalei în Bundesplaz, piaţa în care se găsesc câteva instituţii importante, printre care, Bundeshaus - Clădirea Parlamentului şi sediul Băncii Naţionale a Elveţiei. Ne-am continuat traseul pe sub arcade, pe Marktgasse, până la Zeitglockenturm - Turnul cu ceas, unul dintre simbolurile Bernei. Ceasul a fost realizat în 1530, fiind totodată un ceas astronomic.
Am parcurs apoi Kramgasse, strada pe care se află Einsteinhaus, casa în care marele om de ştiinţă a locuit un timp şi a elaborat Teoria Relativităţii. În apropiere se află Münster of Bern - Catedrala Sf Vincent şi, pentru că în schimbul taxei de 3 franci puteai urca în turnul catedralei, am profitat de situaţie pentru a vedea Berna de sus.
Sunt multe de văzut în Berna, printre care şi o mulţime de urşi, emblema oraşului şi a cantonului. Urşi vii pot fi văzuţi învârtindu-se de colo colo, dar, staţi liniştiţi, aceştia nu circulă liberi pe străzi ci se găsesc în spaţii amenajate şi împrejmuite, mai exact în Bärengraben - Groapa cu urşi. Potrivit omului de litere englez Horace Walpole: ''Oraşul Berna poartă acest nume pentru că Bertold ducele de Zeringen, dorind să înfiinţeze un oraş şi mergând o dată la vânătoare, s-a gândit că ar fi bine să-i dea oraşului numele primei bestii pe care o va întâlni şi o va ucide''.

Berna

Pe traseul nostru spre Lucerna am trecut şi prin Interlaken, celebra staţiune montană superb amplasată între două lacuri la poalele Alpilor. Aici nu ne-am oprit, am făcut doar un tur al staţiunii cu autocarul, dar am fost martorii unei situaţii comice când, în timp ce ne aflam într-un sens giratoriu ghidul nu apuca să-i comunice şoferului pe care drum să iasă, deoarece sensul era foarte mic şi ne-am învârtit de trei ori până l-am părăsit. De atunci, de câte ori ne povestea ghidul ceva despre Interlaken ne spunea: ''Acolo unde am vizitat sensul giratoriu''.
La Lucerna, primul obiectiv turistic vizitat a fost Löwendenkmal - Monumentul Leului, o sculptură realizată direct în stâncă ce simbolizează sacrificiul Gărzii elveţiene, masacrate în anul 1792 în timpul Revoluţiei Franceze. Despre acest monument Mark Twain spunea că este: "cea mai tristă şi emoţionantă bucată de piatră din lume".
Paşii ne-au purtat apoi spre simbolul Lucernei, cel mai vechi pod acoperit de lemn din Europa - Kapellbrücke. Podul, ce uneşte malurile râului Reuss, are pe grinzile acoperişului un fascinant ciclu de picturi ce redau momente din istoria Elveţiei. Alături se află nu mai puţin celebrul Wasserturm - turnul de apă octogonal.
Nu ne-am putut despărţi de acest frumos oraş înainte de a face o plimbare de seară pe malul Lacului Lucerna, lacul lebedelor.

Monumentul Leului - Lucerna

Ultima zi petrecută în Elveţia a început cum nu se putea mai spectaculos, la Cascada Rinului de la Schaffhausen, care este cosiderată una dintre cele mai spectaculoase frumuseţi ale naturii din ţară. Acest spectacol grandios al apei, care se sparge de stânci şi apoi se pulverizează în sus, poate fi văzut de pe un mal sau de pe celălalt şi chiar din mijlocul ei, prin intermediul unei ambarcaţiuni.
Noi am urmărit căderile de apă de pe unul dintre maluri, începând din partea superioară unde exista o platformă de unde am putut admira cascada de sus. Pe măsură ce coboram scările, din loc în loc am întâlnit alte astfel de platforme ca nişte balcoane ieşite din stâncă de unde se putea privi cascada de la diferite niveluri. Aceste locuri erau extrem de aglomerate deoarece toţi turiştii aflaţi aici doreau să imortalizeze această minune a naturii. Ultima platformă se afla în partea inferioară, chiar la baza cascadei. Aici apele învolburate se îndreaptă direct spre tine, senzaţia trăită în acest loc neputând fi descrisă în cuvinte. Practic, dacă vrei să faci o fotografie aici, va trebui să accepţi şi duşul aferent.
Cascada l-a impresionat atât de puternic pe William Wordsworth, încât acesta a imortalizat-o astfel: ''...Apele Rinului... Fremătându-se şi înălbindu-se, mai aprig, din ce în ce mai aprig; Până ce nebunia cuprinde întregul Potop, Transformat într-un Lucru înfricoşător ale cărui nări respiră Rafale de aburi furtunoşi...''

Cascada Rinului

Următoarea oprire: Sankt Gallen, unde am vizitat Catedrala şi Abaţia benedictină, mostre ale stilului baroc. Potrivit cărţilor de istorie locale, ''factorul decisiv în fondarea oraşului Sankt Gallen a fost... mâna lui Dumnezeu''. Acest lucru se referă la legenda potrivit căreia călugărul irlandez Gall, în anul 612, rătăcea prin ''valea sălbatică Steinach'' şi a căzut într-un tufiş cu spini; el a interpretat această întâmplare ca pe o invitaţie de a rămâne.
Biblioteca Abaţiei, construită în 1763, cu a sa podea de lemn încrustată, este o capodoperă a stilului rococo. Aici nu am avut acces decât după ce ne-am lăsat aparate foto, telefoane, genţi şi tot ce mai aveam asupra noastră în dulăpioare amenajate, pe care le-am încuiat. Înainte de a păşi în sală ne-am încălţat cu nişte papuci mari de casă pe care i-am tras peste încălţămintea noastră. Biblioteca este cu adevărat impresonantă, fiind una dintre cele mai vechi şi bogate din lume, adăpostind manuscrise preţioase. Mănăstirea benedictină a fost înscrisă în anul 1983 pe lista patrimoniului UNESCO.

Stiftsbibliothek

Ultimul popas în Ţara Cantoanelor l-am făcut la Zürich, cel mai mare oraş al Elveţiei, important centru financiar, oraşul cu cel mai înalt nivel de trai din Europa, unde preţurile sunt pe măsură. Spun asta pentru că am simţit-o pe propria-mi piele când am plătit 9,8 franci pentru un micuţ magnet de frigider.

Aici am făcut un scurt tur pietonal în zona centrală, tur ce a inclus catedrala protestantă Grossmunster, fondată de Carol cel Mare, Fraumunster, cu vitraliile remarcabile ale lui Marc Chagall şi Bahnhofstrasse, principala arteră comercială a oraşului, unde se află magazine de firmă şi sedii ale multor bănci elveţiene. La un moment dat, în timp ce stăteam în jurul ghidului şi ascultam ce ne spunea, el ne-a atenţionat că stăm pe o mină de aur, dedesubt aflându-se depozitele unei bănci în care se găsesc lingouri de aur, bani şi alte obiecte de valoare.

O ultimă plimbare pe malurile râului Limat, cel care secţionează oraşul,  ne-a oferit prilejul de a ne lua rămas bun de la acest tărâm fascinant.

 .

Zürich

Pentru a vizita Elveţia eu am ales un circuit cu autocarul de 11 zile din care 5 le-am petrecut în Ţara Cantoanelor iar în celelalte zile am vizitat, Viena, Abaţia Melk, Innsbruck, Fabrica de Cristale Swarovski, Castelele Bavariei - Linderhof şi Neuschwanstein, Milano, Chamonix-Mont-Blanc, Vaduz, München, Salzburg, Linz, iar la final am făcut o croazieră pe Dunăre la Budapesta. Preţul unui astfel de circuit este de 465 euro, dar pentru early booking se fac reduceri de 20%, asfel că am plătit sub patru sute de euro pentru a vizita toate aceste locuri minunate. Cu siguranţă pentru vizitarea pe cont propriu a tuturor acestor locuri este nevoie de mult mai mult timp şi, cel mai important, de o sumă de bani mult mai mare, incomparabilă cu cea plătită de mine pentru acest circut. În aceste condiţii probabil că nu aş fi văzut Elveţia niciodată.

Un rol extrem de important în reuşita unui circuit organizat îl are ghidul, iar noi am avut norocul să avem lângă noi un ghid tânăr, pasionat de ceea ce face, foarte bine pregătit şi informat, un bun povestitor ce a reuşit să ne capteze atenţia cu informaţiile pe care ni le oferea despre locurile vizitate.

Indiferent de numărul sau importanţa obiectivelor turistice pe care le vizităm, atunci când facem o pasiune pentru o anumită destinaţie, când ne îndrăgostim de un anumit loc, factorul decisiv este cel emoţional, sentimentele pe care le trăim atunci când vizităm locul respectiv. 

Top view

Am avut ocazia să vizitez nenumărate oraşe de-a lungul călătoriilor întreprinse pe teritoriul bătrânului continent. Ei, nu chiar aşa de multe pe cât mi-aş fi dorit, dar, fiecare dintre acestea şi-a găsit un anumit loc în sufletul meu. Evocarea oricărui loc vizitat trezeşte inevitabil în mintea mea o sumedenie de amintiri legate de obiectivele văzute acolo, de anumite imagini care au rămas imprimate pe retină, de întâmplările petrecute sau de sentimentele mai intense sau mai puţin intense trăite la faţa locului.

Există totuşi un anumit aspect care mă atrage în mod deosebit atunci când vizitez un oraş, mă refer la posibilitatea de a le privi de sus, fie că e vorba de o colină, de un carusel sau de un turn din care să-mi arunc privirea asupra întregului oraş. Nu peste tot am beneficiat de o astfel de oportunitate, dar amintirea locurilor pe care am reuşit să le văd de sus este mai pregnantă.

Şi pentru că istorisirea acestui aspect trebuie obligatoriu însoţită de imagini, voi începe dezvăluirea locurilor despre care vorbeam din momentul în care m-am aflat în posesia unui aparat foto cât de cât decent. 

Londra - 29 martie 2009

Vizita de 3 zile la Londra m-a cam luat prin surprindere, dar, dacă s-a ivit ocazia, n-o puteam refuza. Chiar dacă n-am avut suficient timp la dispoziţie pentru planificare, am reuşit totuşi să vizităm o parte  din principalele obiective cu care se laudă capitala britanică: Tower Bridge, Turnul Londrei, Canary Wharf, Muzeul figurilor de ceară Madam Tussaud, British Museum, Trafalgar Square, Covent Garden (piaţa şi clădirea Operei), Westminster Abbey, clădirea Parlamentului şi celebrul Big Ben, Buckingham Palace. N-am ratat o plimbare de seară pe malul Tamisei şi nici o tură cu Bus-ul etajat prin Londra. Apoi ne-am răsfăţat ochii privind oraşul de la înălţimea de 135 m, din  London Eye. Ehei, pe vremea aia nu exista încă Ciobul!

Salzburg - 3 august 2009

Într-o dimineaţă destul de mohorâtă, sub ameninţarea câtorva stropi de ploaie coborâţi dintr-un cer întunecat, după o noapte odihnitoare petrecută la o pensiune aflată într-o zonă pitorească din zona Salzburg, am purces la vizitarea frumosului oraş cunoscut în lume pentru arhitectura sa barocă. Ne-am plimbat pe străduţele înţesate cu clădiri istorice, am văzut casa natală a lui Mozart, Domul, Palatul şi Grădinile Mirabell. Vremea s-a mai îndreptat, norii de ploaie s-au împrăştiat şi, deoarece mai aveam ceva timp la dispoziţie, chiar dacă nu era în program, ne-am hotărât să urcăm la Fortăreaţa Hohensalzburg. Am luat funicularul şi am urcat spre castelul încărcat de istorie cu o vechime de aproape un mileniu (construcţia lui a început în anul 1077).

München - 3 august 2009

În dupămasa aceleiaşi zile în care am vizitat Salzburgul am ajuns şi la München. Aici am vizitat Marienplaz, principala piaţă a oraşului unde se găsesc cele două primării: Primăria veche, care arată ca nouă, şi Primăria nouă, care arată ...  ca o clădire istorică, mai veche. Apoi paşii ne-au purtat spre Frauenkirche, sau biserica Fecioarei pe care am vizitat-o şi în interior. Mai aveam la dispoziţie o oră de hoinărit prin München, alternativele ce ne-au fost sugerate de către ghid fiind: plimbare sau shopping, o vizită la celebra berărie Hofbräuhaus, unde Hitler punea ţara la cale, sau urcarea în turnul bisericii. Nu-i greu de ghicit ce-am ales; evident urcarea în turn, mai ales că eu şi prietena mea deja zăriserăm pe o uşă deschisă scările care duceau sus. Ceilalţi membri ai grupului erau speriaţi că trebuie să urce atâtea scări, aşa că au ales alte activităţi. Noi, după ce am achiziţionat biletul de acces, am pornit cu avânt, însă, nici n-am intrat bine în ritmul urcării că treptele s-au terminat, de acolo trebuia să luăm liftul în care am urcat puţin dezamăgite că doar noi eram pregătite să urcăm pe scări. Totuşi supărarea ne-a trecut când am ajuns sus şi ne-am putut bucura de panoramă.

Paris - 5 august 2009
În sfârşit am ajuns la Paris! De fapt, am ajuns cu o seară înainte, la ţanc pentru a vedea jocul de lumini pe care Turnul Eiffel îl oferă la fiecare oră fixă. A doua zi de dimineaţă, cu forţe proaspete, am pornit spre Versailles pentru a ne lăsa hipnotizaţi de măreţia şi grandoarea acestui loc. La întoarcerea în Paris am vizitat Domul Invalizilor, Sainte Chapelle, Notre Dame, Panteonul, bazilica Sacre Coeur - locul de unde am văzut pentru prima dată Parisul de sus, şi cartierul La Defense. Ziua s-a încheiat cu o croazieră pe Sena sub clar de lună.

Paris - 6 august 2009
Dacă în prima zi în Paris am avut la dispoziţie autocar şi ghid, în a doua zi am fost pe cont propriu. Aşa că, ne-am trezit dis-de-dimineaţă şi am pornit ... spre Turnul Eiffel, cum altfel! Obiectivele turistice vizate şi vizitate au fost: Şcoala Militară, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Muzeul Louvre, Notre Dame, Hotel de Ville (Primăria), Centrul de Artă Modernă George Pompidou, Atelierul Brâncuşi, Cimitirul Père Lachaise (mormântul lui Jim Morrison), Opera Garnier, Opera Bastille, Stade de France - Saint Denis, Champs-Élysées, Moulin Rouge, Sacre Coeur, Montmartre - la vânătoare de suvenire. Despre toate acestea voi vorbi într-un articol mai amplu. Acum să ne concentrăm privirile asupra Parisului de la înălţimea Turnului Eiffel.

Bologna - 24 martie 2012
Scurta vizită la Bologna am realizat-o într-o frumoasă şi însorită zi de sfârşit de martie. Obiectivul principal pe care l-am avut în vedere atunci când am ajuns la Bologna a fost Le Due Torri, sau Cele Două Turnuri, şi mai exact, unul dintre acestea, turnul Asinelli, acela din vârful căruia, după ce urci cele 498 de trepte, oraşul ţi se dezvăluie în toată splendoarea lui. Despre cum am vizitat eu Bologna în timp record puteţi afla aici. 

Milano - 23 iunie 2012
În cadrul circuitului Elveţia-Bavaria-Lombardia, realizat în perioada 20-30 iunie 2012, am făcut un scurt popas şi în capitala Lombardiei, Milano, pentru a vizita Il Duomo, Galeriile Vittorio Emanuele, La Scala, statuia lui Leonardo da Vinci din piaţa cu acelaşi nume şi Castelul Sforzesco.  Mă aflam pentru a treia oară în acest oraş, dar a fost pentru prima dată când am urcat pe acoperişul faimosului Dom. Noi am fi vrut să urcăm pe scări, însă acest ''privilegiu'' se acordă turiştilor numai până la o anumită oră (18 dacă nu mă înşel). După această oră poţi urca doar cu liftul în schimbul preţului piperat de 12 euro.

Berna - 26 iunie 2012
Berna, capitala Elveţiei, locul unde Albert Einstein a formulat Teoria relativităţii, ne-a întămpinat cu o ploaie măruntă care, nu ne-a împiedicat însă, să facem un scurt tur pietonal pentru a vedea Turnul cu Ceas (Zytglogge), unul dintre simbolurile Bernei, alături de ursul legendar care i-a şi împrumutat numele său oraşului. De altfel, urşii pot fi admiraţi chiar în oraş, dar nu vă temeţi, aceştia nu sunt lăsaţi să circule liberi, ci se găsesc într-un loc împrejmuit. Nu am ratat nici oportunitatea de a vedea Berna de sus, astfel încât, după ce am plătit 3 euro pentru biletul de acces în turnul Catedralei Sf. Vincent (Munster of Bern), am pornit voioşi pe scările ce duceau spre vârf.

Iată, aşadar, câteva dintre locurile frumoase pe care am avut şansa de a le admira în timpul călătoriior efectuate de-a lungul şi latul Europei. Ar mai fi câteva locuri pe care le-aş putea include în acest articol însă, din anumite motive (lipsă poze, fotografii nereuşite etc.), nu am făcut-o.
Sper ca după vacanţa din acest an să pot să revin cu un articol cât mai amplu cu alte locuri de acest gen!

Locuri propice pentru îndrăgosteală

Nu sunt prietenă cu iarna, nu-mi place frigul, lunile de iarnă înseamnă pentru mine o lungă aşteptare. Când aud cuvintele decembrie sau ianuarie, parcă simt frigul cum îmi pătrunde în oase, totuşi, când vine vorba de luna februarie primul lucru care îmi vine în minte este Sf. Valentin şi implicit dragoste, şi parcă simt cum o senzaţie subtilă de căldură mă învăluie.

E adevărat că dacă e să te îndrăgosteşti o poţi face oriunde, în orice loc, indiferent de situaţie. Totuşi există pe această planetă a noastră, albastră, anumite locuri care parcă te îndeamnă să te îndrăgosteşti, acţionează asupra ta ca un afrodiziac, te subjugă total cu vraja lor. În peregrinările mele prin lume am întâlnit astfel de oraşe romantice. N-aş putea face un top, deoarece acesta ar arăta diferit în fiecare zi :). 

Unul dintre cele mai drăguţe oraşe, pe care am avut norocul să-l vizitez în urmă cu câţiva ani, şi în care sper din toată inima să mă întorc este Bruges, oraş de poveste ce are în spate o legendă care spune că un anumit conte Baldwin a răpit-o pe Judith, fiica regelui Carol Chelul, cu care s-a şi căsătorit. Regele, de supărare, şi-a trimis ginerele înspre nord, într-o zonă mlăştinoasă şi totodată periculoasă, mereu expusă atacurilor invadatorilor scandinavi. Pe drum, tinerii miri au fost atacaţi de un urs imens pe care tânărul Baldwin îl răpune dintr-o singură lovitură. Ajuns la estuarul canalului Zwin, contele a construit un fort în jurul căruia a înflorit oraşul Bruges. Nu se ştie dacă povestioara are şi un sâmbure de adevăr, dar acestă legendă este vie în inimile locuitorilor iar ursul este simbolul oraşului.

Bruges

Strasbourg, capitala Alsaciei, oraş situat pe râul Ill, la graniţa cu Germania, seamăn la înfăţişare oarecum cu Bruges. Cea mai bună metodă de a pătrunde în spiritul oraşului este o croazieră pe Ill, care durează mai bine de o oră şi dezvăluie întreaga poveste a burgului. Batorama înconjoară zona istorică, şi pe tot parcursul turului malurile râului dezvăluie un număr impresionant de monumente istorice şi clădiri cu arhitectură specifică aşezărilor de pe Valea Rinului. Vaporaşul este dotat cu căşti în care turiştii vor auzi istoria fiecărui obiectiv în parte.

Strasbourg

Lucerna, oraşul elveţian aflat pe malul Lacului Lucerna sau Lacul celor Patru Cantoane, sau Lucerna cea cu vino-ncoa`, cum îmi place mie să-i spun, este un oraş care te seduce de la prima întâlnire. Are ceva deosebit care te face să te simţi relaxat şi comod, nu ai nevoie să te acomodezi cu el, ai impresia că îl cunoşti de o veşnicie. Oraşul s-a dezvoltat pe locul unde râul Reuss se varsă în lac, iar malurile acestuia sunt unite de celebrul Kapellbrücke, Podul Capelei, un pod de lemn de 204 m lungime, construit în 1333, numai bun pentru o plimbare romantică.

Lucerna

Chamonix-Mont-Blanc, Mecca alpinismului și al sporturilor montane, se află în Franţa, la poalele masivului Mont-Blanc. Este unul dintre locurile în care mi-am dorit enorm să ajung, şi am reuşit asta în vara anului trecut. Din păcate n-am putut să urc spre înălţimi deoarece telecabina nu circula din cauza vântului puternic, deci va trebui să revin aici într-o zi. Fiind o staţiune montană, are avantajul că arată bine atât vara cât şi iarna, astfel că, cei care doresc să petreacă Sf. Valentin aici se pot bucura, pe lângă peisajele idilice, şi de o tăvăleală în doi, în zăpadă.

Chamonix-Mont-Blanc

Fontainebleau este domeniul pentru care Napoleon a lăsat Versailles deoparte. Castelul, unul dintre cele mai mari castele regale din Franţa, a găzduit de-a lungul secolelor generaţii întregi de regi şi împăraţi. În imediata apropiere se află un lac înconjurat de un parc, o rămăşiţă a pădurii de la Fontainebleau, fostul parc regal de vânătoare. Aici te poţi simţi ca o regină alături de regele tău, iar parcul este locul ideal în care să vă rătăciţi.

Castelul şi parcul Fontainebleau

Un oraş în care iubirea este la ea acasă şi care mi-e tare drag este Salzburg. Câteva aspecte mari şi late se conturează în mintea mea când vine vorba de acest oraş care, în ciuda numelul, nu are deloc un gust sărat.

• Mozart - Aici s-a născut marele compozitor, casa natală a acestuia, devenită între timp muzeu, se poate vizita, fiind unul dintre principalele obiective turistce. Peste tot în oraş te însoţeşte imaginea lui Mozart, totul se învărte în jurul lui, statui, afişe, evenimente, obiecte diverse, suveniruri, toate îi sunt dedicate;
• Palatul şi grădinile Mirabell - Palatul a fost construit de către Arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau pentru a-i servi ca reşedinţă amantei sala, Salome Alt, cea care i-a dăruit nu mai puţin de 15 copii. Acum palatul este sediul Primăriei, iar Sala de marmură, fosta sală de bal a arhiepiscopului, este locul unde în prezent se oficializează căsătorii;
• The Sound of Music - celebrul film care după apariţie a atras la Salzburg o invazie de turişti americani şi nu numai;
• Panorama asupra oraşului oferită de fortăreaţa Hohensalzburg

Palatul şi Grădinile Mirabell, iar în plan îndepărtat fortăreaţa Hohensalzburg

Privelişte asupra Salzburgului oferită de fortăreaţa Hohensalzburg

Acestea sunt câteva dintre locurile care şi-au exercitat puterea de seducţie asupra mea. Ar mai fi şi unele locuri care mi se par romantice, dar pe care nu le-am văzut până acum: Capri, Mont Saint Michel, Sankt Petersburg, Grecia insulară ... Însă, până nu le văd nu mă pot pronunţa.

Au mai scris pe această temă:

• prinarad - Cele mai romantice locuri pe care le-am vizitat
• Wish2Go - Cele mai romantice locuri în care am fost
• Style TRAVELER - Amsterdam egal LOVE de 14 Februarie
• Plăcerea de a călători - Februarie în ...
• Bialog - 10 locuri din Europa pentru călători romantici
• Rătăcită prin lume - Ce facem de ziua îndrăgostiţilor? Valentine`s day is comming!
• Colţişorul meu de lume - Pe tine unde te prinde luna iubirii?
• În jurul Kadiei - Doi pe loc

Paradisul montan de la Zermatt

În vara lui 2012 am ales să-mi petrec vacanţa în Elveţia. De obicei e greu să-ţi alegi destinaţia pentru concediu având în vedere că există un număr mare de tentaţii şi de posibilităţi, însă, Elveţia mi s-a părut întotdeauna o ţară deosebită, un loc special, astfel încât nu a trebuit să-mi bat capul cu prea mult cu ofertele pentru că ştiam foarte bine ce vreau să văd: Elveţia.

Am căutat un circuit care să acopere o cât mai mare parte din această ţară. Programul turistic ales  de mine (Elveţia, Bavaria, Lombardia – 11 zile), includea: St. Moritz, Zermatt – Matterhorn, Montreux, Lausanne, Geneva, Berna, Interlaken, Sankt Gallen, Schaffhausen – Cascada Rinului, Zürich, Lucerna.

De pe această listă cu locuri pe care urma să le vizitez, cel mai mult mă atrăgea Zermatt, aşteptam cu nerăbdare să ajung acolo sus, să văd măreţia Matterhornului. În ziua a cincia a excursiei, entuziasmată coboram din autocar la Täsch, o localitate situată la 5 Km de Zermatt, deoarece aici este interzis accesul vehiculelor motorizate, din acest motiv se consideră că este staţiunea cu aerul cel mai curat. Între Täsch şi Zermatt circulă un tren de navetişti, Gotthard Matterhorn Bahn, care rulează la fiecare 20 de minute. Călătoria până la Zermatt durează 12 minute.

Bahnhofplatze

Zermatt, satul de la poalele masivului Matterhorn, muntele cel mai fotografiat din lume, se află în cantonul Valais, în partea de vest a Elveţiei, în apropiere de graniţa cu Italia, la o altitudine de 1.620 m. Aproape o treime dintre piscurile de peste 4000 m ale Alpilor sunt grupate în jurul localităţii Zermatt. Clima este deosebit de generoasă, cu 300 de zile de soare pe an, este zona cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii din Elveţia. Aerul la Zermatt este curat deoarece în localitate circulă doar vehicule electrice, fără un motor cu combustie. În multe privinţe Zermatt este cu siguranţă unic.

Odată ajuns în Bahnhofplatze ai la dispoziţie o sumedenie de alternative pentru a explora zona. Poţi alege să urci cu funicularul, cu trenul cu cremalieră, cu telecabina, cu gondola, cu telefericul, sau pe jos. Am lăsat în umă căsuţele tradiţionale din lemn ale staţiunii şi verdele crud care ne înconjura şi am ales ascensiunea spre piscurile înzăpezite cu trenuleţul cu cremalieră, care circulă la intervale de 24 minute până la Gornergrat, unde se găseşte cea mai înaltă staţie de cale ferată din Europa. Trenul circulă în fiecare zi a anului trecând peste poduri impresionante, prin tuneluri şi galerii, păduri şi pajişti alpine idilice, printre chei stâncoase şi lacuri de munte. Preţul biletului dus-întors este de aproximativ 72 euro individual sau 58 euro pentru grupuri. Gornergratbahn a fost inaugurat în anul 1898.

Gornergratbahn 3089 m

După 29 de minute (precizie elveţiană) am ajuns la Gornergrat, care, cu cei 3089 m ai săi, este deja de peste 100 de ani una dintre destinaţiile preferate pentru excursii din Elveţia datorită accesibilităţii şi vremii însorite pe tot parcursul anului. Aici se găseşte un hotel, 3100 Kulmhotel Gornergrat, un restaurant, un observator şi un centru comercial. Peisajul este de fapt cu adevărat uimitor: 38 de piscuri de peste 4000 m printre care Vârful Dufour, cel mai înalt din Elveţia 4634 m, din masivul Monte Rosa, vârful Liskamm 4527 m, vârfurile Castor şi Polux, Breithorn 4164 m, Klein Matterhorn 3883 m şi, evident, vârful Matterhorn 4478 m.

Aici, la peste 3.000 m altitudine, panorama este impresionantă. Ai impresia că întreaga lume a dispărut şi nu mai există nimic altceva decât ceea ce vezi în jur, acele piscuri care te înconjoară. Acesta a fost locul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată şi sunt convinsă că atunci când am ales să urcăm la Gornergrat am făcut cea mai bună alegere.


Vârful Dufour 4634 m, din masivul Monte Rosa, cel mai înal din Elveţia şi vârful Liskamm 4527 m

Vârful Liskamm 4527 m, vârfurile Castor şi Polux şi vârful Breithorn 4164 m

Vârful Breithorn 4164 m şi Klein Matterhorn 3883 m

Breithorn 4164m, Klein Matterhorn 3883 m, Plateau Rosa 3480, Theodulhorn 3302 m şi Furgghorn 3368 m

Me & Matterhorn

Vârful Matterhorn 4478 m

Undeva acolo jos, în vale, se află Zermatt-ul