Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările

vineri, 13 februarie 2015

Locuri propice pentru îndrăgosteală III




Love is in the air everywhere i look around…
Așa zice vorba cântecului, și bine grăiește ea. Dragostea o găsim oriunde, peste tot, și asta pentru că ea este în noi, e parte integrantă a ființei noastre, noi suntem cei care o răspândim în jur. Dragostea o găsim acolo unde vrem noi să fie și e atât de puternică pe cât o facem noi să fie.
Și nu poate fi moment mai potrivit pentru a răspândi sămânța iubirii, pentru a face să încolțească romantismul amorțit decât luna februarie, sfârșitul iernii, sfârșitul zilelor lungi și friguroase de așteptare. E momentul ca speranța iubirii să renască într-o minunată primăvară interioară și exterioară. Să scoatem „ursul” din bârlog.
Ca în fiecare an, voi celebra ziua de 14 februarie, ziua de Sf. Valentin, prin intermediul unui articol despre câteva locuri care au puterea de a stoarce sentimentele de iubire din cele mai împietrite inimi și de a le amplifica pe cele ghemuite în inimile aflate deja sub vraja binelui, frumosului și a iubirii.

Moniom
Un loc aproape necunoscut, aflat la câțiva pași de Reșița, la doar o stație de tren distanță. Un mic sătuc liniștit, numit Moniom, stă cuminte și-și duce existența între dealurile atât de frumos concepute de „mama natură”, verzi și îmbietoare, cu forme unduioase ca niște valuri ample.
Încremenite în trecerea vremii, dealurile verzi ale Moniomului își răsplătesc privitorii cu infinitul unei clipe de liniște concentrate într-un moment de echilibru perfect.
Mai multe despre acest loc fascinant găsești aici.


Alhambra
Al-Qal’ al-Hamra sau castelul roșu, devenind prin deformație lingvistică Alhambra, iar prin legendă palatul desfătărilor, ar putea fi considerat drept un orgoliu al lumii maure, o dorință a acesteia de a-și dovedi la modul cel mai convingător cu putință rafinamentul, fastul și puterea. Pentru că totul a fost gândit și construit aici pentru a uimi, fiecare alee, fiecare grădină, fiecare corp de clădire, fiecare încăpere, zidurile care dau ocol clădirilor, turnurile și porțile.
Veacuri întregi de povești de dragoste sunt întipărite în memoria acestor locuri. Fiecare perete, fiecare piatră, fiecare copac sau floare, fiecare colțișor ascuns sau aflat în calea ta, totul aici este nerăbdător să-ți șoptească o vorbă de iubire, să-ți dezvăluie o legendă, să-ți destăinuie povești de dragoste trăite la umbra zidurilor de piatră sau la adăpostul firav al coroanelor copacilor, sub razele argintii ale lunii.



Skala Prinos
Departe de locurile „lustruite” din reclame, departe de hotelurile luxoase cu multe stele și de plajele sărăcite de vegetație, dar cu nisip fin, departe de intervenția exagerată a omului, departe de aspectele artificiale ale unei vacanțe estivale „ca la carte”, se află, în partea de NV a insulei Thassos, o micuță așezare numită Skala Prinos, înconjurată de locuri fascinant de sălbatice, unde natura este lăsată să se manifeste în voie.
Plajele micuțe - presărate cu pini, tufe și plante de tot felul crescute fără îngrădire, atât de liniștite și intime, sunt cadrul potrivit pentru a putea uita de nebunia și tumultul lumii, pentru a-ți liniști gândurile, hipnotizat de nuanțele tulburător de albastre ale mării și ale cerului.
Legendele insulei le poți afla aici.



Toledo
Când am plecat spre Spania, eram deja îndrăgostită de Toledo, deși nu-l văzusem niciodată, decât în fotografii. Urma să vizitez multe locuri în cele 17 zile de excursie, dar acea imagine de ansamblu cu orașul Toledo îmi domina gândurile și-mi ațâța curiozitatea cu cât mă apropiam mai mult de el.
Când am ajuns să văd cu ochii mei acea imagine, acel „tablou” mult visat, o mie de sentimente m-au răscolit într-o singură clipă, o furtună de emoții s-a stârnit dintr-o dată în sufletul meu și așa destul de zbuciumat din fire. Era atât de vie acea priveliște încât am avut senzația că dacă întind mâna o voi putea atinge, simți.


Nice
Plajă, mare, soare… ingredientele necesare unei vacanțe estivale. Dar Nice e mai mult de atât. Albastrul deosebit al Mediteranei spală cu voioșie plaja arsă de soare a Coastei de Azur. Dacă alegi să faci o plimbare pe Promenade des Anglais, vei deveni spectatorul norocos al unui concert inedit, în aer liber, oferit de pietrele care se lovesc unele de altele, prizoniere ale valsului nepotolit al valurilor ce dansează într-un ritm de nestăpânit.
La finele promenadei, apoi la capătul unor scări, vei găsi un loc de unde poți arunca o privire de sus asupra întregului oraș, a plajei lungi, interminabile, a mării fără sfârșit, a cerului infinit, și să asiști la schimbarea de nuanțe – de la azur la violet, în timp ce soarele coboară ușor, spre asfințit, ca o încununare a unei zile unice.



Lacul Ochiul Beiului
Cheile Nerei… ținut de basm, ținut de poveste, ținut de legendă, ținut vrăjit, ținut binecuvântat de întreaga splendoare a naturii. În acest loc minunat există un ochi de apă de un albastru nemaivăzut, născut din lacrimile unui tânăr și fermecător prinț îndrăgostit, numit firesc – Ochiul Beiului. Este un loc care nu mai are nevoie de nicio prezentare și, totuși, curg râuri de „cerneală” la adresa lui.
Legenda lacului o poți afla aici, adevărata lui splendoare se poate admira numai la fața locului.


Articolele din anii trecuți, pe aceeași temă, le găsești aici: 2013, 2014.

Dar tu, cititorule, prin ce locuri demne de povestit ai lăsat dragostea din tine să prindă aripi?

sâmbătă, 23 februarie 2013

Top view


Am avut ocazia să vizitez nenumărate oraşe de-a lungul călătoriilor întreprinse pe teritoriul bătrânului continent. Ei, nu chiar aşa de multe pe cât mi-aş fi dorit, dar, fiecare dintre acestea şi-a găsit un anumit loc în sufletul meu. Evocarea oricărui loc vizitat trezeşte inevitabil în mintea mea o sumedenie de amintiri legate de obiectivele văzute acolo, de anumite imagini care au rămas imprimate pe retină, de întâmplările petrecute sau de sentimentele mai intense sau mai puţin intense trăite la faţa locului.
Există totuşi un anumit aspect care mă atrage în mod deosebit atunci când vizitez un oraş, mă refer la posibilitatea de a le privi de sus, fie că e vorba de o colină, de un carusel sau de un turn din care să-mi arunc privirea asupra întregului oraş. Nu peste tot am beneficiat de o astfel de oportunitate, dar amintirea locurilor pe care am reuşit să le văd de sus este mai pregnantă.
Şi pentru că istorisirea acestui aspect trebuie obligatoriu însoţită de imagini, voi începe dezvăluirea locurilor despre care vorbeam din momentul în care m-am aflat în posesia unui aparat foto cât de cât decent. 

Londra - 29 martie 2009
Vizita de 3 zile la Londra m-a cam luat prin surprindere, dar, dacă s-a ivit ocazia, n-o puteam refuza. Chiar dacă n-am avut suficient timp la dispoziţie pentru planificare, am reuşit totuşi să vizităm o parte  din principalele obiective cu care se laudă capitala britanică: Tower Bridge, Turnul Londrei, Canary Wharf, Muzeul figurilor de ceară Madam Tussaud, British Museum, Trafalgar Square, Covent Garden (piaţa şi clădirea Operei), Westminster Abbey, clădirea Parlamentului şi celebrul Big Ben, Buckingham Palace. N-am ratat o plimbare de seară pe malul Tamisei şi nici o tură cu Bus-ul etajat prin Londra. Apoi ne-am răsfăţat ochii privind oraşul de la înălţimea de 135 m, din  London Eye. Ehei, pe vremea aia nu exista încă Ciobul!



Salzburg - 3 august 2009
Într-o dimineaţă destul de mohorâtă, sub ameninţarea câtorva stropi de ploaie coborâţi dintr-un cer întunecat, după o noapte odihnitoare petrecută la o pensiune aflată într-o zonă pitorească din zona Salzburg, am purces la vizitarea frumosului oraş cunoscut în lume pentru arhitectura sa barocă. Ne-am plimbat pe străduţele înţesate cu clădiri istorice, am văzut casa natală a lui Mozart, Domul, Palatul şi Grădinile Mirabell. Vremea s-a mai îndreptat, norii de ploaie s-au împrăştiat şi, deoarece mai aveam ceva timp la dispoziţie, chiar dacă nu era în program, ne-am hotărât să urcăm la Fortăreaţa Hohensalzburg. Am luat funicularul şi am urcat spre castelul încărcat de istorie cu o vechime de aproape un mileniu (construcţia lui a început în anul 1077).


München - 3 august 2009
În dupămasa aceleiaşi zile în care am vizitat Salzburgul am ajuns şi la München. Aici am vizitat Marienplaz, principala piaţă a oraşului unde se găsesc cele două primării: Primăria veche, care arată ca nouă, şi Primăria nouă, care arată ...  ca o clădire istorică, mai veche. Apoi paşii ne-au purtat spre Frauenkirche, sau biserica Fecioarei pe care am vizitat-o şi în interior. Mai aveam la dispoziţie o oră de hoinărit prin München, alternativele ce ne-au fost sugerate de către ghid fiind: plimbare sau shopping, o vizită la celebra berărie Hofbräuhaus, unde Hitler punea ţara la cale, sau urcarea în turnul bisericii. Nu-i greu de ghicit ce-am ales; evident urcarea în turn, mai ales că eu şi prietena mea deja zăriserăm pe o uşă deschisă scările care duceau sus. Ceilalţi membri ai grupului erau speriaţi că trebuie să urce atâtea scări, aşa că au ales alte activităţi. Noi, după ce am achiziţionat biletul de acces, am pornit cu avânt, însă, nici n-am intrat bine în ritmul urcării că treptele s-au terminat, de acolo trebuia să luăm liftul în care am urcat puţin dezamăgite că doar noi eram pregătite să urcăm pe scări. Totuşi supărarea ne-a trecut când am ajuns sus şi ne-am putut bucura de panoramă.





Paris - 5 august 2009
În sfârşit am ajuns la Paris! De fapt, am ajuns cu o seară înainte, la ţanc pentru a vedea jocul de lumini pe care Turnul Eiffel îl oferă la fiecare oră fixă. A doua zi de dimineaţă, cu forţe proaspete, am pornit spre Versailles pentru a ne lăsa hipnotizaţi de măreţia şi grandoarea acestui loc. La întoarcerea în Paris am vizitat Domul Invalizilor, Sainte Chapelle, Notre Dame, Panteonul, bazilica Sacre Coeur - locul de unde am văzut pentru prima dată Parisul de sus, şi cartierul La Defense. Ziua s-a încheiat cu o croazieră pe Sena sub clar de lună.


Paris - 6 august 2009
Dacă în prima zi în Paris am avut la dispoziţie autocar şi ghid, în a doua zi am fost pe cont propriu. Aşa că, ne-am trezit dis-de-dimineaţă şi am pornit ... spre Turnul Eiffel, cum altfel! Obiectivele turistice vizate şi vizitate au fost: Şcoala Militară, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Muzeul Louvre, Notre Dame, Hotel de Ville (Primăria), Centrul de Artă Modernă George Pompidou, Atelierul Brâncuşi, Cimitirul Père Lachaise (mormântul lui Jim Morrison), Opera Garnier, Opera Bastille, Stade de France - Saint Denis, Champs-Élysées, Moulin Rouge, Sacre Coeur, Montmartre - la vânătoare de suvenire. Despre toate acestea voi vorbi într-un articol mai amplu. Acum să ne concentrăm privirile asupra Parisului de la înălţimea Turnului Eiffel.







Bologna - 24 martie 2012
Scurta vizită la Bologna am realizat-o într-o frumoasă şi însorită zi de sfârşit de martie. Obiectivul principal pe care l-am avut în vedere atunci când am ajuns la Bologna a fost Le Due Torri, sau Cele Două Turnuri, şi mai exact, unul dintre acestea, turnul Asinelli, acela din vârful căruia, după ce urci cele 498 de trepte, oraşul ţi se dezvăluie în toată splendoarea lui. Despre cum am vizitat eu Bologna în timp record puteţi afla aici. 



Milano - 23 iunie 2012
În cadrul circuitului Elveţia-Bavaria-Lombardia, realizat în perioada 20-30 iunie 2012, am făcut un scurt popas şi în capitala Lombardiei, Milano, pentru a vizita Il Duomo, Galeriile Vittorio Emanuele, La Scala, statuia lui Leonardo da Vinci din piaţa cu acelaşi nume şi Castelul Sforzesco.  Mă aflam pentru a treia oară în acest oraş, dar a fost pentru prima dată când am urcat pe acoperişul faimosului Dom. Noi am fi vrut să urcăm pe scări, însă acest ''privilegiu'' se acordă turiştilor numai până la o anumită oră (18 dacă nu mă înşel). După această oră poţi urca doar cu liftul în schimbul preţului piperat de 12 euro.





Berna - 26 iunie 2012
Berna, capitala Elveţiei, locul unde Albert Einstein a formulat Teoria relativităţii, ne-a întămpinat cu o ploaie măruntă care, nu ne-a împiedicat însă, să facem un scurt tur pietonal pentru a vedea Turnul cu Ceas (Zytglogge), unul dintre simbolurile Bernei, alături de ursul legendar care i-a şi împrumutat numele său oraşului. De altfel, urşii pot fi admiraţi chiar în oraş, dar nu vă temeţi, aceştia nu sunt lăsaţi să circule liberi, ci se găsesc într-un loc împrejmuit. Nu am ratat nici oportunitatea de a vedea Berna de sus, astfel încât, după ce am plătit 3 euro pentru biletul de acces în turnul Catedralei Sf. Vincent (Munster of Bern), am pornit voioşi pe scările ce duceau spre vârf.



Iată, aşadar, câteva dintre locurile frumoase pe care am avut şansa de a le admira în timpul călătoriior efectuate de-a lungul şi latul Europei. Ar mai fi câteva locuri pe care le-aş putea include în acest articol însă, din anumite motive (lipsă poze, fotografii nereuşite etc.), nu am făcut-o.
Sper ca după vacanţa din acest an să pot să revin cu un articol cât mai amplu cu alte locuri de acest gen!

duminică, 3 februarie 2013

Locuri propice pentru îndrăgosteală


Nu sunt prietenă cu iarna, nu-mi place frigul, lunile de iarnă înseamnă pentru mine o lungă aşteptare. Când aud cuvintele decembrie sau ianuarie, parcă simt frigul cum îmi pătrunde în oase, totuşi, când vine vorba de luna februarie primul lucru care îmi vine în minte este Sf. Valentin şi implicit dragoste, şi parcă simt cum o senzaţie subtilă de căldură mă învăluie.
E adevărat că dacă e să te îndrăgosteşti o poţi face oriunde, în orice loc, indiferent de situaţie. Totuşi există pe această planetă a noastră, albastră, anumite locuri care parcă te îndeamnă să te îndrăgosteşti, acţionează asupra ta ca un afrodiziac, te subjugă total cu vraja lor. În peregrinările mele prin lume am întâlnit astfel de oraşe romantice. N-aş putea face un top, deoarece acesta ar arăta diferit în fiecare zi :). 

Unul dintre cele mai drăguţe oraşe, pe care am avut norocul să-l vizitez în urmă cu câţiva ani, şi în care sper din toată inima să mă întorc este Bruges, oraş de poveste ce are în spate o legendă care spune că un anumit conte Baldwin a răpit-o pe Judith, fiica regelui Carol Chelul, cu care s-a şi căsătorit. Regele, de supărare, şi-a trimis ginerele înspre nord, într-o zonă mlăştinoasă şi totodată periculoasă, mereu expusă atacurilor invadatorilor scandinavi. Pe drum, tinerii miri au fost atacaţi de un urs imens pe care tânărul Baldwin îl răpune dintr-o singură lovitură. Ajuns la estuarul canalului Zwin, contele a construit un fort în jurul căruia a înflorit oraşul Bruges. Nu se ştie dacă povestioara are şi un sâmbure de adevăr, dar acestă legendă este vie în inimile locuitorilor iar ursul este simbolul oraşului.

Bruges

Strasbourg, capitala Alsaciei, oraş situat pe râul Ill, la graniţa cu Germania, seamăn la înfăţişare oarecum cu Bruges. Cea mai bună metodă de a pătrunde în spiritul oraşului este o croazieră pe Ill, care durează mai bine de o oră şi dezvăluie întreaga poveste a burgului. Batorama înconjoară zona istorică, şi pe tot parcursul turului malurile râului dezvăluie un număr impresionant de monumente istorice şi clădiri cu arhitectură specifică aşezărilor de pe Valea Rinului. Vaporaşul este dotat cu căşti în care turiştii vor auzi istoria fiecărui obiectiv în parte.

Strasbourg

Lucerna, oraşul elveţian aflat pe malul Lacului Lucerna sau Lacul celor Patru Cantoane, sau Lucerna cea cu vino-ncoa`, cum îmi place mie să-i spun, este un oraş care te seduce de la prima întâlnire. Are ceva deosebit care te face să te simţi relaxat şi comod, nu ai nevoie să te acomodezi cu el, ai impresia că îl cunoşti de o veşnicie. Oraşul s-a dezvoltat pe locul unde râul Reuss se varsă în lac, iar malurile acestuia sunt unite de celebrul Kapellbrücke, Podul Capelei, un pod de lemn de 204 m lungime, construit în 1333, numai bun pentru o plimbare romantică.

Lucerna

Chamonix-Mont-Blanc, Mecca alpinismului și al sporturilor montane, se află în Franţa, la poalele masivului Mont-Blanc. Este unul dintre locurile în care mi-am dorit enorm să ajung, şi am reuşit asta în vara anului trecut. Din păcate n-am putut să urc spre înălţimi deoarece telecabina nu circula din cauza vântului puternic, deci va trebui să revin aici într-o zi. Fiind o staţiune montană, are avantajul că arată bine atât vara cât şi iarna, astfel că, cei care doresc să petreacă Sf. Valentin aici se pot bucura, pe lângă peisajele idilice, şi de o tăvăleală în doi, în zăpadă.

Chamonix-Mont-Blanc
Fontainebleau este domeniul pentru care Napoleon a lăsat Versailles deoparte. Castelul, unul dintre cele mai mari castele regale din Franţa, a găzduit de-a lungul secolelor generaţii întregi de regi şi împăraţi. În imediata apropiere se află un lac înconjurat de un parc, o rămăşiţă a pădurii de la Fontainebleau, fostul parc regal de vânătoare. Aici te poţi simţi ca o regină alături de regele tău, iar parcul este locul ideal în care să vă rătăciţi.

Castelul şi parcul Fontainebleau

Un oraş în care iubirea este la ea acasă şi care mi-e tare drag este Salzburg. Câteva aspecte mari şi late se conturează în mintea mea când vine vorba de acest oraş care, în ciuda numelul, nu are deloc un gust sărat.
  • Mozart - Aici s-a născut marele compozitor, casa natală a acestuia, devenită între timp muzeu, se poate vizita, fiind unul dintre principalele obiective turistce. Peste tot în oraş te însoţeşte imaginea lui Mozart, totul se învărte în jurul lui, statui, afişe, evenimente, obiecte diverse, suveniruri, toate îi sunt dedicate;
  • Palatul şi grădinile Mirabell - Palatul a fost construit de către Arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau pentru a-i servi ca reşedinţă amantei sala, Salome Alt, cea care i-a dăruit nu mai puţin de 15 copii. Acum palatul este sediul Primăriei, iar Sala de marmură, fosta sală de bal a arhiepiscopului, este locul unde în prezent se oficializează căsătorii;
  • The Sound of Music - celebrul film care după apariţie a atras la Salzburg o invazie de turişti americani şi nu numai;
  • Panorama asupra oraşului oferită de fortăreaţa Hohensalzburg
Palatul şi Grădinile Mirabell, iar în plan îndepărtat fortăreaţa Hohensalzburg

Privelişte asupra Salzburgului oferită de fortăreaţa Hohensalzburg

Acestea sunt câteva dintre locurile care şi-au exercitat puterea de seducţie asupra mea. Ar mai fi şi unele locuri care mi se par romantice, dar pe care nu le-am văzut până acum: Capri, Mont Saint Michel, Sankt Petersburg, Grecia insulară ... Însă, până nu le văd nu mă pot pronunţa.

Au mai scris pe această temă: