Peripeţii pe schiuri la Ski Vidra - Transalpina

Pentru mulţi o vacanţă la munte, la schi, e ceva obişnuit, ceva ce ţine de normalitate. Nu şi pentru mine care n-am pus în viaţa mea schiurile în picioare. Îmi place mult să călătoresc, îmi plac vacanţele, dar nu iarna. Am evitat întotdeauna să plec de acasă în sezonul rece, pe frig, de frică să nu îngheţ pe undeva şi am preferat ca iarna să urmez exemplul ursului şi să hibernez.

Anul acesta însă am decis să petrec câteva zile la munte, nu atât pentru mine cât pentru puiul meu, Dantes, căruia îi place mult să se tăvălească în zăpadă şi, la cei 6 ani jumate pe care-i are, am considerat că este pregătit să-şi bage picioarele în clăpari. Astfel că, la invitaţia vecinului Cosmin, care de altfel ne-a asigurat şi transportul, am pornit cu avânt spre culmile înzăpezite ale Carpaţilor, spre Ski Vidra - Transalpina, sau mai exact, pentru început, spre Voineasa, unde ne-am cazat la Bungalow Apollo, o casă de vacanţă tare drăguţă, cu living mare în care se află o canapea extensibilă şi un televizor enorm, bucătărie utilată, baie, două dormitoare, grătar în curte, toate acestea situate într-o zonă liniştită, într-un decor minunat.

Bungalow Apollo - Voineasa

Joi seara când am ajuns aici am fost aşteptaţi cu mici şi grătar de Simona, Adi şi Gelu, cei care porniseră la drum de dimineaţă. Ştiţi cum e cu cei care se scoală de dimineaţă,...ajung primii :)

Vineri dimineaţă, pe o ninsoare abundentă, am pornit la drum spre pârtie. Cei aproximativ 30 de km care ne despărţeau de domeniul schiabil i-am parcurs cu destulă uşurinţă deoarece drumul a fost curăţat, utilajele de deszăpezire făcându-şi datoria.

Am ajuns, am parcat, am închiriat schiuri, clăpari şi beţe, am achiziţionat Skipass-urile şi am urcat în telegondola care ne-a dus de la 1320 m la cota 1850, aceasta fiind staţia intermediară, unde am coborât şi, ce să vezi ? Mai nimic! Nu tu lac, nu tu privelişte mirifică, nu tu munţi semeţi în jur. Era ceaţă, ningea, bătea vântul, vreme tocmai potrivită să înveţi să schiezi :) La ce vreme era, nici n-am avut curajul să scot aparatul foto din geantă!

Ei, dar nu ne sperie pe noi puţin vânticel care-ţi biciuieşte faţa, aşa că ne-am pus pe treabă. Cosmin, care ştia cât de cât să schieze, şi-a asumat rolul de instructor pentru Dantes, iar noi ceilalţi, ne-am descurcat cum am putut. Doamne, nu m-am simţit atât de neputincioasă în viaţa mea! Încercam şi eu să alunec aşa încet ca toată lumea din jurul meu, dar nu reuşeam, o luam la vale cu viteză, fără frâne. Încercam să fac nişte viraje, numai că, pe stânga le mai nimeream, dar pe dreapta nu ieşeau şi ca să mă pot opri trebuia să mă arunc pe jos. Mă ridicam cu greu din zăpadă, apoi o luam de la capăt, iar şi iar. Şi uite aşa s-a scurs prima mea zi pe schiuri. Culmea e că mi-a şi plăcut!

A doua zi, sâmbătă dimineaţă, când ne-am trezit am aflat că, din cauza vântului, transportul pe cablu este oprit momentan în staţiune. Am considerat că avem timp să luăm micul dejun în linişte, împreună cu cei câţiva maidanezi aflaţi în jurul cabanei, apoi ne-am jucat în zăpadă, am făcut poze şi, într-un final, am pornit şi noi spre pârtie cu speranţa ca până ce ajungem noi acolo să pornească şi instalaţiile de transport pe cablu. Vremea s-a îmbunătăţit faţă de ziua precedentă, s-a mai înseninat, s-a oprit ninsoarea astfel încât am putut să ne oprim pe malul lacului să facem câteva poze.

Lacul Vidra

La un km şi ceva de pârtie a trebui să ne oprim deoarece până aici era coada de maşini parcate, aşa că, ne-am luat noi frumuşel clăparii în picioare, schiurile în spinare şi am pornit-o agale înspre locul de interes. Aici, altă surpriză! Ditamai coada la Skipass-uri. Ne-am pus la rând şi am aşteptat, şi am aşteptat, şi iar am aştetat, nici mai mult nici mai puţin de 3, trei, Trei, TREI !!! ore, de la 12,30 la 15,30! În decursul acestor trei ore am mai făcut câteva poze de pe terasa de la baza pârtiei.

Lacul Vidra

Telegondolele plutesc deasupra pârtiei la Ski Vidra - Transalpina

Telegondola

Când, în sfârşit, am achiziţionat mult doritele carduri, am urcat în telegondolă, moment în care Dantes îmi spune: ''Mama, e aşa de frig că nici dintele nu mi se mai mişcă!''

Fiindcă aveam la dispoziţie doar aproximativ o oră pentru a putea schia, eu am renunţat la schiat în favoarea fotografiatului şi filmatului, mai ales că vremea era bună, deşi începea deja să se însereze. Spre deosebire de ziua precedentă, în care nu se vedea nimic în jur, de data aceasta în faţa ochilor ni s-a desfăşurat o panoramă minunată. 

Lacul Vidra văzut de la baza pârtiei 2

În prim-plan Cosmin şi Dantes, în plan secund staţia intermediară de telegondolă - cota 1850

Şi uite aşa s-a mai scurs o zi din mini-vacanţa noastră.

Duminică, în ultima zi petrecută la munte, ne-am trezit dimineaţă devreme, am împachetat şi am plecat spre pârtie pentru a profita la maxim de timpul scurt care ne-a rămas la dispoziţie. Am învăţat şi eu cât de cât să schiez, evident că nu chiar aşa de bine ca şi Dantes care evolua  din ce în ce mai bine, dar totuşi am reuşit să-mi controlez pe cât posibil alunecarea astfel încât să pot ridica ochii în timpul coborârii pentru a vedea panorama minunată care putea fi admirată de pe pârtia 2.

Eu în acţiune, ca o adevărată profesionistă :)

La final, după ce am predat echipamentul de schi şi ne-am potolit foamea pe terasa de la baza pârtiei, eu şi Dantes am mai urcat încă o dată cu telegondola pentru a face câteva fotografii, pentru că e greu să fii în acelaş timp şi schior începător şi pozar amator :). Şi iată ce-a ieşit ...

Lacul Vidra văzut din telegondolă

Acelaşi lac, văzut din aceeşi telegondolă, dintr-un unghi puţin diferit

Vedere asupra zonei de la altitudinea de 1949 m

Cota 1949

Telescaunul

A fost o vacanţă frumoasă, deosebită de vacanţele mele obişnuie. Mi-a plăcut locul, mi-a plăcut să schiez, mi-a plăcut cam totul (exceptând cele trei ore de stat la coadă pentru Skipass-uri). Deoarece nu am mai fost niciodată la schi, nu pot compara această locaţie cu altele însă pot spune că eu şi copilul ne-am simţit foarte bine aici, e un loc de basm, plăcut, cu privelişti superbe şi, dacă ar fi să mai merg încă o dată în vacanţă la schi tot aici aş veni.

Când l-am întreba pe Dantes: ''Ce ţi-a plăcut cel mai mult la schi?'' mi-a răspuns: ''Căzătura ta!''

Accesul în zonă se poate face, conform site-ului www.trans-alpina.ro, astfel:

- dinspre Râmnicu Vâlcea:

DN7/E81 si DN7A 107 km, 1 ora 42 min

- dinspre Sibiu: 

DN7/E81 si DN7A 138 km, 2 ore 3 min
DJ106E si Transalpina/DN67C 122 km, 2 ore 6 min

- dinspre Petroşani:
 DN7A 36.6 km, 37 min

Harta zonei

Harta pârtiilor de schi Transalpina

Hartă interactivă

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre, România!