Când eram copil, în vacanţele de vară lungi şi fierbinţi, majoritatea prietenilor mei plecau la sat, la bunici. Dar eu nu beneficiam de acest privilegiu pentru că nu aveam bunici la ţară. Am fost de vreo două ori, la invitaţia unor prietene, total insuficient însă pentru a acoperi nevoia ce mă mistuia.
Ziua a doua a weekend-ului petrecut în tabăra de la Poieni Strâmbu, în care am fost în urmă cu câteva săptămâni, a fost rezervată unei drumeţii în satul Bătrâna. Despre prima zi puteţi citi aici.
Am plecat din tabără de dimineaţă cu maşinile pe drumul forestier urmărind semnul crucea roşie care ne va călăuzi pănă în sat. După câţiva km am abandonat maşinile şi ne-am continuat drumul prin pădure, un urcuş de câteva sute de metri ce ne-a dus pe coama unui deal. Aici ni s-a deschis privirii o vedere panoramică de toată frumuseţea, privelişte ce se modifica parcă cu fiecare pas pe care îl făceam şi ne dezvăluia în depărtare alte culmi, alte văi, alte locuri demne de admirat. Pe acest drum am întălnit măceşi înfloriţi, covore de flori multicolore, sânziene, coada şoricelului şi alte plante.
După aproximativ doi km în care nu reuşeam să facem mai mult de câţiva paşi înainte să ne oprim şi să admirăm peisajul, să facem fotografii, am ajuns în sat, acompaniaţi de un soare arzător care se afla exact deasupra capului, deoarece era deja miezul zilei.
Satul Bătrâna se află în judeţul Hunedoara, în partea estică a Munţilor Poiana Ruscă, la o altitudine de aproximativ 900 m şi face parte din zona denumită Ţinutul Pădurenilor. Localitatea este atestată documentar în anul 1750, însă primul document scris în care locuitorii din zonă apar sub denumirea de pădureni datează din anii 1681-1682.
Intrarea în sat se face pe o poartă, lată cât drumul, denumită vraniţă, scopul acesteia fiind acela de a nu permite ieşirea sau intrarea animalelor domestice. Trecând de poartă am pătruns pe o uliţă pustie, era linişte desăvârşită, satul părea pustiu. Am admirat în tăcere acest adevărat muzeu al caselor vechi tradiţionale, cu o varietate de tipuri rar întâlnite în alte părţi, căci de obicei într-un sat întâlnim un singur tip de casă, cu variantele ei. Gospodăriile sunt alcătuite din casă, şură ce include şi grajdul, cocină şi şopron sau colniţă pentru acareturi.
Multe case sunt însă părăsite, în sat se mai află doar 28 de familii, alcătuite aproape în totalitate din bătrâni. Numărul locuitorilor a scăzut drastic în ultima jumătate de secol, în anul 1957 aici trăind 101 familii (334 de persoane).
Totul era încremenit în jurul nostru, n-am întâlnit nici ţipenie de om, nici măcar un câine vagabond, părea o aşezare părăsită. Totuşi, în timp ce înaintam pe uliţele satului, am întâlnit o localnică, extrem de bucuroasă că ne vede. Ne-a invitat la dânsa în gospodărie, ne-a arătat ograda şi anexele, interiorul casei, costumele populare cusute de dânsa, adevărate unicate în creaţia populară românească. Ne-a făcut să ne simţim ca acasă. Unii au scos apă din fântână ca să ne răcorim, alţii au ascultat cu atenţie poveştile de viaţă ale bătrânei, care ne-a dezvăluit cea mai mare temere a ei: singurătatea, pentru că, oricât de grea este viaţă într-un loc atât de izolat, nu are de gând să părăsească satul.
Ne-am luat rămas bun de la localnică mulţumindu-i pentru ospitalitate. Am fost bucuroşi că am avut ocazia să vizităm acea gospodărie, că am ascultat poveşti şi am primit informaţii, dar şi noi la rândul nostru i-am făcut o bucurie acelei bătrâne datorită vizitei noastre, deoarece pentru acele câteva zeci de minute petrecute în compania noastră nu s-a simţit singură.
Am pornit mai departe prin sat, în continuare pustiu, am privit casele, uliţele, apoi, pe drum, a apărut o bătrânică cu un toiag, bucuroasă şi ea că are cu cine schimba două vorbe.
Biserica de lemn din satul Bătrâna a fost ridicată în anul 1780 şi are hramul Cuvioasa Parascheva. Din zestrea bisericească face parte o bogată colecţie de icoane pe sticlă, două dintre acestea, cu reprezentările Sfintei Treimi și ale cuvioasei Parascheva, se află în colecția de artă a Protopopiatului Ortodox Orăştie.
Alte obiective turistice aflate în zonă:
La plecare, am avut privilegiul de a asista la o scenă simpatică, desprinsă parcă din Bărbierul din Sevilla :)
La revedere, Bătrâna, sper să ne revedem curând!
După aproximativ doi km în care nu reuşeam să facem mai mult de câţiva paşi înainte să ne oprim şi să admirăm peisajul, să facem fotografii, am ajuns în sat, acompaniaţi de un soare arzător care se afla exact deasupra capului, deoarece era deja miezul zilei.
Satul Bătrâna se află în judeţul Hunedoara, în partea estică a Munţilor Poiana Ruscă, la o altitudine de aproximativ 900 m şi face parte din zona denumită Ţinutul Pădurenilor. Localitatea este atestată documentar în anul 1750, însă primul document scris în care locuitorii din zonă apar sub denumirea de pădureni datează din anii 1681-1682.
Intrarea în sat se face pe o poartă, lată cât drumul, denumită vraniţă, scopul acesteia fiind acela de a nu permite ieşirea sau intrarea animalelor domestice. Trecând de poartă am pătruns pe o uliţă pustie, era linişte desăvârşită, satul părea pustiu. Am admirat în tăcere acest adevărat muzeu al caselor vechi tradiţionale, cu o varietate de tipuri rar întâlnite în alte părţi, căci de obicei într-un sat întâlnim un singur tip de casă, cu variantele ei. Gospodăriile sunt alcătuite din casă, şură ce include şi grajdul, cocină şi şopron sau colniţă pentru acareturi.
Multe case sunt însă părăsite, în sat se mai află doar 28 de familii, alcătuite aproape în totalitate din bătrâni. Numărul locuitorilor a scăzut drastic în ultima jumătate de secol, în anul 1957 aici trăind 101 familii (334 de persoane).
Totul era încremenit în jurul nostru, n-am întâlnit nici ţipenie de om, nici măcar un câine vagabond, părea o aşezare părăsită. Totuşi, în timp ce înaintam pe uliţele satului, am întâlnit o localnică, extrem de bucuroasă că ne vede. Ne-a invitat la dânsa în gospodărie, ne-a arătat ograda şi anexele, interiorul casei, costumele populare cusute de dânsa, adevărate unicate în creaţia populară românească. Ne-a făcut să ne simţim ca acasă. Unii au scos apă din fântână ca să ne răcorim, alţii au ascultat cu atenţie poveştile de viaţă ale bătrânei, care ne-a dezvăluit cea mai mare temere a ei: singurătatea, pentru că, oricât de grea este viaţă într-un loc atât de izolat, nu are de gând să părăsească satul.
Am pornit mai departe prin sat, în continuare pustiu, am privit casele, uliţele, apoi, pe drum, a apărut o bătrânică cu un toiag, bucuroasă şi ea că are cu cine schimba două vorbe.
Biserica de lemn din satul Bătrâna a fost ridicată în anul 1780 şi are hramul Cuvioasa Parascheva. Din zestrea bisericească face parte o bogată colecţie de icoane pe sticlă, două dintre acestea, cu reprezentările Sfintei Treimi și ale cuvioasei Parascheva, se află în colecția de artă a Protopopiatului Ortodox Orăştie.
Alte obiective turistice aflate în zonă:
- codrii seculari de pe Valea Dobrişorii şi Prisloapei (4 km pe traseul Bătrâna- Faţa Roşie);
- moara lui Stănilă de pe Pârâul Alunului, la vărsarea acestuia în Valea Dobrişorii;
- peştera Huda Roşie (satul Piatra);
- peştera lui Bindea din Valea Bulinesii.
La plecare, am avut privilegiul de a asista la o scenă simpatică, desprinsă parcă din Bărbierul din Sevilla :)
La revedere, Bătrâna, sper să ne revedem curând!
.