Adaluzia este un tărâm magic, exuberant, plin de
culoare, ritm şi veselie, deţine comori unice, locuri deosebite, are o
personalitate ce o face să fie inconfundabilă, iubită, visată, dorită. Printre
toate aceste aspecte ce-i conturează identitatea se află... La Mezquita din
Cordoba.
Indiferent dacă este considerată o parodie sau un
triumf, Mezquita este un produs şi un simbol al altoirii creştinătăţii pe
trunchiul Spaniei musulmane.
Începută în anul 785, moscheea a stat în construcţie
timp de două secole, lărgindu-se o dată cu creşterea populaţiei oraşului şi s-a
bucurat de o asemenea apreciere artistică şi religioasă, încât i-a scutit pe
locuitorii oraşului de dificilul pelerinaj la Mecca.
În interior, o pădure de aproximativ 850 de coloane
realizează un motiv repetitiv de alei ce se intersectează asemănător unui
coridor de oglinzi.
Proaspăt creştinata Cordobă a proclamat imediat
moscheea propria Biserică a Fecioarei, construind capele lângă zidurile
interioare. Construcţia bisericii în formă de cruce din centrul moscheii nu a
început decât în 1523.
Când Carol al V-lea, care şi-a dat acordul necugetat
pentru această construcţie, a văzut pentru prima dată desfigurarea
arhitecturală şi artistică pe care a cauzat-o, le-a reproşat celor responsabili
de această transfomare: „Aţi construit aici ceva ce oricine ar fi putut
construi oriunde altundeva, dar aţi distrus ceva ce era unic în lume.” Aceasta
este totuşi unică în lume, însă într-un mod ciudat.
În afara moscheii, dar în interiorul zidurilor care
o înconjoară, se află Patio de los Naranjos, în care se intră prin Puerta del
Perdón, aflată la baza clopotniţei creştine de 93 m, care a înlocuit minaretul
maur.
Înainte de a o vizita am citit câte ceva despre ea,
aşadar în teorie o cunoşteam, însă realitatea e cu totul alta. Ce vezi cu ochii
tăi depăşeşte orice descriere. Sunt unele locuri în faţa cărora cuvintele devin
neputincioase, care trebuie neapărat văzute pentru a fi înţelese, Astfel este
Mezquita...
Sursa foto | . |
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu