luni, 3 noiembrie 2014

Summertime


Mirosul autumnal îmi pătrunde prin nări şi-mi invadează întreaga fiinţă ce freamătă încercând să păstreze echilibrul fragil ce desparte cele două anotimpuri. Prin ceaţa opacă a amintirilor încerc să păstrez căldura albastră a mării, nuanţa galbenă a clipelor de vară pierdute printre valurile uitate de timp.
Oricât încerc să mă motivez, să mă conving că trecutul e dus, prezentul e aici, ciclul trebuie urmat, răcoarea albului invernal îmi dă fiori. E proba pe care va trebui s-o înfrunt pentru a renaşte, pentru a simţi din nou aroma florilor, mângâierea soarelui, puritatea poveştilor nescrise.
Şi atunci, răscolesc cămara amintirilor pentru a găsi într-un ungher al gândului frânturi de vis ce m-au călăuzit şi înainte, de nenumărate ori: căldura unui miez de vară, acordurile sublime ale unei melodii venite dintr-o vreme de demult, o voce inconfundabilă, un sentiment de linişte ce-mi va da putere să mă menţin vie, să-mi menţin spiritul la înălţimea unei aşteptări atât de lungi…

.

3 comentarii:

  1. Foarte frumos spus! Şi eu aştept primăvara! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia astept sa vina iarna si sa ninga afara, dar in acelasi timp abias astept primavara sa vad totul cum inverzeste si cum toata natura prinde viata!

    RăspundețiȘtergere